Un ONU al scriitorilor: Congresul PEN International – Quebec 2015

preluat de pe http://revista22.ro/

PEN International este un mini-ONU, un ONU al scriitorilor, care își ia foarte în serios rolul de promotor al libertății de cuvânt, de conștiință, de limbă și de opinie, dar și rolul de apărător al scriitorilor din lumea întreagă.

Plănuit și organizat vreme de doi ani și ju­mătate de PEN Quebec în capitala cu ace­lași nume al provinciei francofone a Ca­na­dei, Congresul PEN 2015(13-16 oc­tom­brie) a fost un moment im­portant, cu cei 280 de par­ti­cipanți din 84 de centre PEN, adunați în impozantul Palat al Congreselor. Pus sub titlul Translation = Creation = Freedom, acest al 81-lea congres PEN a fost important în primul rând pentru că actualul pre­ședinte, eseistul și ro­man­cierul canadian John Ral­ston Saul, ajuns la capătul celui de-al doi­lea mandat de trei ani, a trebuit înlocuit cu unul nou. În opinia mea, Ralston Saul a fost un președinte eficient, care a impus un stil anglo-saxon unei organizații care, în ciuda vechimii de peste 90 de ani și a panașului literar, era pe punctul de a se su­foca sub presiunea pragmatismului ne­cruțător actual. J.R. Saul a întărit di­men­siunea de ONG de talie mondială a PEN International (primul ONG de factodin lume, înființat în 1921 la Londra), axat pe fund-raising și implicare activă în toate focarele dramatice de pe toate con­ti­nen­tele, o organizație care discută din nou pe picior de egalitate cu decidenții politici ai planetei. După cele aflate de la membri mai vechi despre foștii președinți ai PEN, ine­ficienți și căzuți repede în uitare, și du­pă cele constatate de mine ca președintă a PEN România în ultimii patru ani, pot în­țe­lege de ce a fost nevoie de o schimbare de proporții, nu întotdeauna pe placul PEN-urilor mai vechi, precum cel francez și altele europene, axate mai mult pe pres­tigiul cultural și pe forța presupusă a cu­vântului literar.

Pentru prima oară, board-ul in­ternațional al PEN, alcătuit din șapte scriitori de naționalități di­verse, a propus insistent ca pre­ședintele să fie o femeie. Au exis­tat trei candidate în lupta pentru pre­șe­dinție: Jennifer Clement (prozatoare ame­ri­cano-mexicană, fostă președintă a PEN Me­xic), Vida Ognenović (dramaturg și di­plomat, președinta PEN Serbia) și Zeynep Oral (critic de teatru și activist social, pre­ședinta PEN Turcia). Într-o sesiune ple­na­ră, fiecare candidată a fost prezentată de un reprezentant al unui alt PEN decât al său propriu. La invitația PEN Serbia, am vorbit în plen despre Vida Ognenović, pe ca­re o cunosc ca o bună coordonatoare a re­țelei Balkan Network dintre PEN-urile regiunii noastre. Am făcut-o gândindu-mă și la faptul că Ana Blandiana fusese cât pe ce să fie aleasă președintă a PEN In­ter­national în 1996, dar jocurile de putere din conducerea de atunci nu au făcut cu pu­tință acest lucru. Acum, așa cum se aș­tepta toată lumea și cum se vorbea în cu­lise, a câștigat americanca Jennifer Cle­ment. Trăind de multă vreme în Mexic, Jennifer Clement este, la cei 55 de ani ai săi, celebră pentru Prayers for the Stolen (Rugăciuni pentru cele furate), 2014, un roman tulburător despre practica furtului de fete în Mexic, premiat și tradus în mai multe țări. Ea promite să continue linia ofensivă și pragmatică impusă de John Ralston Saul.

O linie concretizată printr-o creș­tere ex­po­nențială a volumului de muncă și a am­plorii acțiunilor celor patru comitete ale PEN care și-au prezentat rapoartele de ac­tivitate: Scriitori în în­chi­sori, Traducere și drepturi lingvistice, Femei-scriitori și Scriitori pentru pace. Cum PEN România este afi­liată tradițional acestui ul­tim comitet, în care do­mi­nă țările din Europa Cen­trală și de Est, legate de ex­periența comunistă și postcomunistă, am par­ticipat la sesiunea acestuia, condus ac­tualmente de slovenul Tone Peršak. În se­siune s-au adus completări Manifestului de la Bled, 2014, adresat liderilor politici, religioși și intelectuali din lumea întreagă pentru respectarea libertății de expresie și de opinie în țările lor, și s-a propus o re­zo­luție pentru plenul congresului, legată de actuala criză a refugiaților din Europa.

De fapt, congresul PEN International a fost important, ca întotdeauna, mai ales pen­tru aceste rezoluții, propuse dePEN-urile din lumea întreagă și care au mereu în vedere probleme specifice ale situației scriitorilor, jurnaliștilor, bloggerilor din locuri dificile și periculoase ale planetei. Am să dau aici câteva exemple din cele 25 de rezoluții discutate și votate în plen: re­zoluția contra legilor antiteroriste din Aus­tralia; cea pentru eliberarea bloggerului și editorului Raif Badawi din Arabia Saudită; cea împotriva uciderii de scriitori și blog­geri laici în Bangladesh; cea împotriva res­tricțiilor libertății de exprimare din China și a arestării multor zeci de scriitori, între care și Liu Xiaobo,Premiu Nobel pentru Pace; cea legată de uciderea recentă a pa­tru jurnaliști în Mexic, după alte multe vic­time din anii trecuți; cea contra con­trolului Internetului în Africa de Sud; cea legată de tulburările recente din Turcia și din Orientul Mijlociu; rezoluția împotriva legislației care interzice mișcările LGBTQI în unele țări; cea împotriva dominației mon­diale a comerțului de carte de către amazom.com (nevotată); cea împotriva supravegherii în masă și pentru libertatea digitală; și, nu în ultimul rând, rezoluțiile împotriva legislației restrictive și a hăr­țuirii și arestării de scriitori în țări precum Africa de Sud, Cuba, Eritreea, Ghana, Hon­duras, India, Iran, Myanmar, Rusia, Tibet, Vietnam etc. – adică sute de scriitori și jur­naliști aflați în dificultate.

                Participanţii la Congresul PEN International – Quebec 2015

Multe dintre aceste rezoluții au fost propuse de fapt de Comitetele PEN în exil ale țărilor respective, întrucât mulți scriitori angajați au fost nevoiți să se exileze și încearcă să susțină din afară lupta colegilor lor de breaslă rămași pe loc. E impresionant și faptul că aceste PEN-uri în exil sunt acom­paniate în demersurile lor de PEN-uri din țări liniștite, cel mai adesea din Europa Oc­cidentală, Canada și SUA, care le susțin politic și mediatic prin campanii publice, prin interpelarea ambasadelor, prin ar­ti­co­le în publicațiile internaționale, prin in­ter­venții la ONU și în alte foruri, dar le sus­țin și financiar și logistic prin vize, ce­tățenii, granturi și locuințe acordate celor exilați.

Rapoartele de activitate al secretarului ge­neral, Takeaki Tori (Japonia) și al tre­zo­rie­rului general Jarkko Tonti (Finlanda) au atras atenția asupra situației financiare sta­bile a PEN, susținut în prezent de fundații din Europa de Nord, de cotizațiile națio­nale și de câteva cluburi internaționale se­lecte (al marilor editori, al scriitorilor re­numiți, al scenariștilor de succes etc.). Dar conducerea PEN a atras de asemenea atenția asupra politicii sale împotriva co­rup­ției și mitei sau a principiilor de colec­tare de fonduri (fund-raising) care pro­mo­vează transparența și nu acceptă donații de la instituții sau țări ce nu respectă principiile Cartei PEN din 1921.

În paralel cu polul activist al sesiunilor congresului, ne-a fost satisfăcut și polul li­terar, căci au avut loc întâlniri cu scriitori cunoscuți precum Margaret Atwood, Rus­sell Banks, Joseph Boyden, Julio Cesar Ri­vas, Jung Chang, Dany Laferrière, Yann Mar­tel, dar și dezbateri despre traducere și despre cultura minorităților autohtone locale, dar și premierea concursului literar New Voices (câştigat de o tânără pro­za­toa­re din Wales), dar și lecturi publice ale re­pre­zen­tanților PEN-urilor naționale. Câte un scaun gol la fiecare sesiune, dar și unul plasat în centrul orașului ne-au amintit constant de scriitorii care luptă și suferă pentru libertatea de care ne bucurăm în unele regiuni ale lumii, dar care poate foar­te ușor să fie atacată și distrusă de for­țe tiranice, teroriste sau totalitare.

Excelent organizat, încheiat cu De­clarația din Quebec asupra tra­ducerii literare și a traduc­ă­to­ri­lor, care afirmă că traducerea es­te adevărata lingua franca a co­munității scriitoricești mondiale, con­gre­sul acesta m-a convins încă o dată de ce­ea ce simt mereu în rândurile lui: PEN In­ter­national este un mini-ONU, un ONU al scriitorilor, care își ia foarte în serios rolul de promotor al libertății de cuvânt, de conștiință, de limbă și de opinie, dar și rolul de apărător al scriitorilor din lumea întreagă.