Grupul Italian Vason activează cu succes de peste 30 de ani în domeniul oenologic și alimentar, furnizând produse, servicii și soluții inteligente, care satisfac exigențele celor mai importante companii de profil din piață, în mai mult de 40 de țări și în regiunile vinicole cele mai importante din întreaga lume. Societate a Vason Group , Juclas a dezvoltat de-a lungul anilor diverse soluții tehnice destinate sectorului oenologic, tehnici brevetate și prezentate la scară industrială, precum limpezirea în sistem continuu a musturilor prin flotație, microfiltrarea tangențială, microoxigenarea musturilor și a vinurilor, stabilizarea tartrică a vinurilor cu ajutorul membranelor ionoselective, filtrarea pasivă a fluidelor cu ajutorul discurilor ceramice, retușarea gradului alcoolic prin extracție cu ajutorul membranelor selective, testarea automată a filtrabilității vinului, etc. Juclas furnizează, de asemenea, echipamente de stabilizare tartrică prin electrodializă. Tehnica electrodializei și concluziile experimentelor realizate de către cercetătorii Departamentului de Cercetare&Dezvoltare al Vason Group pentru a demonstra performanțele acestei metode de stabilizare vor fi prezentate în ceea ce urmează.
STABILIZAREA TARTRICĂ CU AJUTORUL ELECTRODIALIZEI
Stabilitatea tartrică a vinurilor
Obținerea unor vinuri care sunt stabile în ceea ce privește precipitările tartrice este absolut obligatorie, nu numai pentru vinuri care sunt destinate distribuției de masă, dar și pentru produsele de nișă.
Stabilizarea tartrică a vinurilor se poate realiza cu diverse tehnici, metodele tradiționale presupunând folosirea refrigerării și adăugarea de acid metatartric.
Cu toate acestea, utilizarea refrigerării pentru a determina cristalizarea excesivă a bitartratului nu conduce întotdeauna, în special în procesele continue, la o anumită stabilitate și mai presus de toate, poate induce modificări în mediu (precipitări coloidale și de compuși de culoare) care pot compromite calitatea produsului.
Utilizarea acidului metatartric, deși economic și ușor de aplicat, nu garantează stabilitatea tartrică decât pentru o perioadă destul de limitată de timp.
Au fost propuși alți aditivi, precum carboximetilceluloza și manoproteinele.
Carboximetilceluloza, un aditiv folosit deja în multe alimente, este un coloid cu acțiune de inhibare și de protecție care, spre deosebire de acidul metatartric, nu suferă nici o deteriorare de-a lungul timpului și este stabil pe o scară mai largă de temperaturi.
Unii autori au evaluat acțiunea unor manoproteine extrase prin hidroliză enzimatică din pereții celulari ai drojdiilor; aceste preparate atunci când sunt purificate în mod corespunzător, prezintă la doze de 25-50 g / hl, o acțiune de inhibare față de precipitarea bitartratului de potasiu.
Fracția activă a complexului manoproteic, obținută prin mijloace enzimatice, este formată din molecule puternic glicozilate cu o masă moleculară cuprinsă între 30000 și 50000 Da; protecția împotriva cristalizării tartratului prin utilizarea preparatelor manoproteice este de lungă durată.
Spre deosebire de acțiunea acidului metatartric, care inhibă numai apariția cristalelor, manoproteinele împiedică formarea nucleelor de cristalizare, dar nu împiedică creșterea cristalelor de tartrat dacă în mediu sunt prezente nuclee de cristalizare sau sunt introduse din greșeală.
Eficacitatea manoproteinelor este în curs de evaluare încă; din rezultatele obținute deja este probabil ca utilizarea manoproteinelor conjugată cu refrigerarea să poată îmbunătăți stabilizarea formării cristalelor de tartrați, dar este puțin probabil să înlocuiască complet metoda refrigerării.
Au fost dezvoltate multe tehnici moderne pentru separarea fracțiunii instabile de bitartrat din vin; acestea se bazează pe utilizarea, individuală sau în combinație, a membranelor selective și a rășinilor schimbătoare de ioni; transportul materiei se poate produce prin utilizarea presiunii, a câmpurilor electrice, sau a mobilității ionilor.
Tehnica de separare cu ajutorul membranelor oferă posibilitatea de a identifica și elimina anumite molecule și de a direcționa fluxul de materie. Principiul este cunoscut de peste un secol, dar dezvoltarea în aplicații industriale este mult mai recentă și, în esență, a depins de fabricarea unor membrane din materiale adecvate.
Utilizarea electrodializei în stabilizarea vinurilor a fost legalizată recent în Europa, dar anterior a fost experimentată în Franța cu rezultate satisfăcătoare.
Tehnica electrodializei
Stabilizarea tartrică prin electrodializă este o tehnică de separare, care exploatează un câmp electric care funcționează în interiorul unui sistem de membrane ca un mijloc de transport.
Membranele folosite sunt selective și nu au o adevărată funcție de filtrare a vinului, dar sunt necesare pentru a separa ionii găsiți în vin și pentru a izola electrozii utilizați pentru a crea câmpul electric.
Principiul electrodializei se bazează pe proprietățile biochimice pe care membranele le au de a permite trecerea selectivă a unor cationi (de exemplu Ca ++ și K +) sau anioni (de exemplu tartrații) prevenind în același timp trecerea altora. O unitate de electrodializă elementară este formată din două compartimente: unul pentru vin și celălalt pentru “saramură”, care sunt alternativ separate prin membrane anionice și cationice (Fig. 1).
O diferență de potențial aplicată la capetele opuse ale ansamblului prin intermediul electrozilor determină migrația ionilor.
1 = compartiment pentru diluat (vin)
2 = compartiment pentru concentrat (saramură)
mpa: membrană permeabilă pentru anioni (membrană anionică)
mpc: membrană permeabilă pentru cationi (membrană cationică)
Fig. 1 – Reprezentarea schematică a principiului electrodializei.
O diferență de potențial aplicată prin doi electrozi permite migrarea ionilor. Cationii curg către electrodul negativ (catod), anionii spre electrodul pozitiv (anod). Cationii din compartimentul “vin” (1) trec prin membrana cationică în “saramură” în compartimentul (2) în care, blocați fiind de membrana anionică, aceștia sunt concentrați. De asemenea anionii migrează prin membrana anionică și se concentrează în compartimentul “saramură”.
Membranele permoselective schimbătoare de ioni sunt alcătuite din filme din materiale de sintetiză; acestea au o grosime de 100 până la 200 microni. În matricea polimerică sunt inserate grupări funcționale ionizate cu o legătură covalentă, atunci când este vorba de membrane cationice. Acestea sunt alcătuite din grupări funcționale încărcate negativ (SO3– , sau grupări carboxilice COO– ), sau în cazul membranelor anionice, ionii încărcați pozitiv pot conține grupe de amoniu cuaternar.
Membranele cationice și anionice utilizate în electrodializă trebuie să aibă anumite caracteristici. Pentru a respecta integritatea calitativă a vinurilor, perechea de membrane selectate nu trebuie să afecteze componentele non-ionice ale vinului și să aibă doar un mic impact asupra echilibrului lor fizico-chimic. În particular, se urmărește o scădere maximă a conținutului de etanol limitată la 0.1% în volum, (v/v), o scădere a pH-ului cu mai puțin de 0,25 unități și o scădere a acidității volatile cu mai puțin de 0.09 g/l (exprimate în unități de acid sulfuric). Pentru a trata vinul cu ajutorul electrodializei, este necesar să măsurăm nivelul acestuia de instabilitate. Pentru a realiza acest lucru, o probă din vinul ce urmează a fi tratat este supusă testului de stabilitate. Testul se bazează pe analizarea conductivității probei de vin menținută la temperaturi mai mici de 0 °C pentru o anumită perioadă de timp și inoculată cu cristale de tartrat acid de potasiu cu dimensiuni măsurate, cu agitarea continuă a probei. În timpul formării cristalelor scăderea conductivității în timp este înregistrată și exprimată ca procent; aceasta este valoarea ratei de deionizare care va fi aplicată vinului în timpul tratamentului prin electrodializă.
Efectele electrodializei asupra compoziției vinurilor
Au fost realizate experimente cu diverse vinuri italiene, ale căror rezultate au fost analizate pentru a demonstra un exemplu de tratament al vinurilor prin electrodializă. Un vin cu indicație geografică, “Merlot delle Venezie” a fost supus unui tratament de deionizare de 12% (testul a prevăzut o rată de 14%) corespunzând unei scăderi de 16% în acid tartric și 20% în potasiu. Măsurătorile de stabilitate tartrică au indicat faptul că produsul a devenit stabil tartric după electrodializă, tratamentul fiind aplicat cu succes. Aceste indicații sunt derivate din citirile temperaturii de saturație (TS = 13.8°C) și a temperaturii critice de saturație (TCC = 1.8°C): datorită efectului electrodializei ambele au scăzut cu 4.9 °C în comparație cu valorile măsurate în vin înainte de tratament. Aceste rezultate, combinate cu izoterma la 25 ° C (Δμs = 150), care indică o capacitate moderată a vinului tratat de solubilizare a bitartratului de potasiu, demonstrează atingerea unei stabilități tartrice suficiente.
Este interesant de notat faptul că rata de scădere a potasiului raportată la cea a acidului tartric este diferită dacă comparăm cu stabilizarea prin răcire. De fapt, în acest ultim caz, deoarece există o cristalizare a bitartratului de potasiu are loc și eliminarea din mediu a unei părți de potasiu la fiecare două părți de acid tartric, ceea ce corespunde unei valori a raportului K/HTH (p/p) de 0.267. Experimentele arată că această rată este de 1.107; folosirea electrodializei determină o dezacidificare mai redusă a vinului comparativ cu metoda prin refrigerare, și doar o ușoară diminuare a pH-ului. În vinul tratat măsurătorile arată și o scădere a concentrației altor cationi, precum calciul. Calciul, dacă este prezent în exces, este responsabil pentru fenomenele de precipitare, care sunt inevitabile dacă se folosesc tehnicile tradiționale. În acest experiment scăderea calciului a fost de 26%, suficientă pentru a da vinului în curs de examinare o anumită stabilitate în ceea ce privește acest metal. Se constată și o anumită scădere a concentrației altor cationi, dar acest lucru nu generează nici un interes special din punct de vedere senzorial sau tehnic.
Reducerea conținutului de cenușă este de foarte mică importanță. De asemenea, se constată o ușoară scădere a extractului vinurilor supuse tratamentului cu electrodializă, însă în mai mică măsură decât în comparație cu ceea ce se întâmplă în procedeele tradiționale care, datorită răcirii, determină nu numai cristalizarea bitartratului, ci și coagularea și precipitarea substanțelor fenolice și a coloizilor în general. Pentru a confirma acest lucru, ar trebui remarcat faptul că valorile măsurate ale substanțelor fenolice în vinul care a fost supus electrodializei sunt identice cu cele ale produsului înainte de începerea tratamentului, demonstrând astfel că această tehnică de separare este extrem selectivă și scoate din mediu numai ionii care sunt responsabili pentru instabilitate, fără a-l lipsi de coloizi, care sunt utili datorită efectului lor de stabilizare și / sau pentru acțiunea pozitivă asupra caracteristicilor senzoriale ale produsului. De asemenea, analiza senzorială nu a evidențiat diferențe semnificative între vinul netratat și proba tratată prin electrodializă. Tabelele 2 și 3 ilustrează datele referitoare la citirile analitice obținute în cazul a două vinuri roșii de bună calitate, care au fost supuse unui anumit nivel de tratament (recolta din 1995). În aceste cazuri, ratele cu care potasiul și .acidul tartric K / HTH sunt îndepărtate din mediu sunt 0.447 (p/p) și, respectiv, 0.963 pentru vinul Merlot (tabelul 2), precum și pentru vinul “Rosso delle Venezie” (tabelul 3 ). Datele sugerează, de asemenea, o deionizare datorată mai degrabă reducerii conținutului de potasiu decât a celui de acid tartric, în comparație cu metodele de cristalizare. Datele referitoare la parametrii care caracterizează susceptibilitatea produsului să sufere precipitări tartrice indică faptul că vinurile în cauză sunt suficient de stabile, mai ales dacă se ține cont că produsele examinate sunt vinuri roșii. Celelalte evaluări efectuate pe aceste vinuri nu indică nicio modificare semnificativă a compoziției lor în ceea ce privește reducerea conținutului de cenușă; prin urmare, extractul suferă doar o ușoară scădere, mai mică decât cea găsită în procesul de stabilizare prin refrigerare, caz în care în general se constată o scădere notabilă a cantității de coloizi și a extractivității. Conținutul de calciu a scăzut cu 21 mg/l, în cazul vinului tratat, ceea ce este suficient pentru a garanta stabilitatea rezonabilă în cazul în care acest metal determină îngrijorare, căci acest metal a fost prezent în produs înainte de tratament în asemenea cantități încât să creeze probleme de stabilitate (102 mg/L). Alcoolul nu suferă variații importante și datele indică faptul că materialele nu sunt permeabile la acest solvent, așa cum se prevede prin dispozițiile ECE în această privință. În plus, analiza senzorială nu a indicat diferențe relevante între vinurile tratate prin electrodializă și vinurile netratate.
Tabelul 4 prezintă datele referitoare la experimentele de tratare prin electrodializă a unui vin roșu bine structurat – soiul Cabernet Sauvignon. Rata la care potasiul și acidul tartric K/HTH sunt îndepărtate din mediul respectiv este de 1.3 (p/p); astfel, în aceste vinuri se constată de asemenea o deionizare datorată mai degrabă scăderii conținutului de potasiu, decât scăderii conținutului de acid tartric din mediu (în comparație cu cristalizarea prin refrigerare). Datele referitoare la parametrii care caracterizează sensibilitatea produsului supus precipitării tartrice indică faptul că vinul în cauză este suficient de stabil. Celelalte evaluări efectuate pe produs nu indică nicio modificare semnificativă a compoziției sale inclusiv în ceea ce privește reducerea conținutului de cenușă; în consecință, extrasul este supus unei ușoare scăderi. Celelalte evaluări efectuate și prezentate în tabelul 4 nu indică nicio modificare importantă; a fost realizată inclusiv o analiză senzorială din care a rezultat că nu există efecte semnificative asupra profilului organoleptic al vinului tratat prin electrodializă.
În ciuda unei rate așa de ridicate de deionizare în timpul tratamentului prin electrodializă, reducerea pH-ul este 0.10 unități, în timp ce în urma tratamentului de refrigerare continuă este 0.07. Acest lucru se datorează unei ușoare reduceri a capacității de tamponare a vinului în cazul tratamentului prin electrodializă. Reducerea acidității este, așa cum s-a văzut mai înainte, mai evidentă în cazul tratamentului care aplică tehnica de separare prin membrane. În acest caz, rata la care potasiul și acidul tartric K/HTH sunt îndepărtate din mediul respectiv este de 0.540 (p/p). Trebuie remarcat faptul că, în cazul stabilizării prin răcire, extracția de potasiu și acid tartric este la o rată de 0.344 (p/p), deci, o valoare apropiată de rata teoretică (0.267). Ca întotdeauna, în timpul tratamentului prin electrodializă, mediul este lipsit de o parte din conținutul de calciu, garantând astfel stabilitatea vinului dacă acest element constituie un motiv de îngrijorare; magneziul este de asemenea redus în timpul electrodializei (-7%), dar această reducere nu are, din punct de vedere oenologic nicio semnificație deosebită.
Prin urmare, se poate concluziona că tratamentul prin electrodializă permite îndepărtarea selectivă a tipului și cantității de ioni dorite, făcând posibilă în același timp obținerea unei stabilității tartrice securizate chiar în vinurile caracterizate prin cinetici dificile și lente de cristalizare și, deci, puțin probabil să fie stabilizate prin răcire. Electrodializa elimină ionii de tartrat și potasiu la rate diferite în comparație cu stabilizarea prin răcire (rata de cristalizare: 1: 2 Eq K: HTH; cu electrodializă: de la 1: 1 la 1: 0,5 Eq K: HTH). În consecință, prin tratarea prin electrodializă există o reducere mai mică a acidității totale. Tehnica de separare prin membrane îndepărtează și alte specii ionice în plus față de potasiu și tartrat: deosebit de interesantă este îndepărtarea ionilor de calciu care, în timpul acestor experimente, s-a redus de la 21 până la 43%, în timp ce magneziul este îndepărtat cu procente cuprinse între 4 la 11 %.
Mai general, stabilizarea tartrică folosind membrane, spre deosebire de tehnica tradițională de refrigerare, stabilizează produsul la temperatura camerei, nu provoacă precipitarea compușilor de culoare, și nu modifică structurile coloidale care sunt recunoscute ca fiind importante, deoarece ele susțin fracțiunea aromatică și sunt un element-cheie pentru structura vinului.
Tab. 1- “Merlot delle Venezie” – Vin cu indicație geografică
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | ||||||||||
| Δ | Δ% |
|
|||||||||
| Acid Tartric g/L | 1.525 | 1.282 | – 0.243 | – 16 | – 3.24 | ||||||
| K mg/L | 1351 | 1082 | – 269 | – 20 | – 6.90 | ||||||
| Ca mg/L | 87 | 64 | – 23 | – 26 | – 1.15 | ||||||
| Aciditate Totală g/L | 5.70 | 5.55 | – 0.15 | – 3 | – 2.00 | ||||||
| Capacitate de tamponare meq/L | 39.2 | 35.9 | – 3.3 | – 8 | – 3.3 | ||||||
| pH | 3,55 | 3,42 | – 0,13 | ||||||||
| Conductivitate 25 °C μs | 2476 | 2191 | – 285 | -12 (- 14)* | |||||||
| Izotermă 25° C Δμs | 65 | 150 | + 85 | ||||||||
| TS °C | +18.7 | +13.8 | – 4.9 | ||||||||
| TCC °C | +6.7 | +1.8 | – 4.9 | ||||||||
* Scăderea conductivității prezente în sistemul de electrodializă este indicată între paranteze
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | |||||||||
| Δ | Δ% | |||||||||
| Alcool % | 12.48 | 12.42 | – 0.06 | – 0.5 | ||||||
| Extract g/L | 24.5 | 23.8 | – 0.7 | |||||||
| Cenușă g/L | 2.49 | 2.15 | – 0.34 | |||||||
| PFT mg/L | 1039 | 1040 | ||||||||
| Acid Malic g/L | 0.695 | 0.624 | ||||||||
| Acid Lactic g/L | 1.709 | 1.662 | ||||||||
| Fe mg/L | 3.49 | 3.30 | ||||||||
| Mg mg/L | 97 | 66 | – 31 | – 32 | ||||||
Tab. 2- “Merlot delle Venezie” ‘95 – Vin cu indicație geografică
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | ||||||||||
| Δ | Δ% |
|
|||||||||
| Acid Tartric g/L | 1.547 | 1.160 | – 0.387 | – 25 | – 5.16 | ||||||
| K mg/L | 1233 | 1060 | – 173 | – 14 | – 4.44 | ||||||
| Ca mg/L | 71 | 44 | – 27 | – 38 | – 1.90 | ||||||
| Aciditate Totală g/L | |||||||||||
| Capacitate de tamponare meq/L | |||||||||||
| pH | |||||||||||
| Conductivitate 25° Cμs | 2255 | 1991 | – 264 | -12 (- 14)* | |||||||
| Izotermă 25° C Δμs | 137 | 245 | |||||||||
| TS °C | + 17.5 | + 15 | – 2.5 | ||||||||
| TCC °C | +3.5 | + 1 | – 2.5 | ||||||||
* Scăderea conductivității prezente în sistemul de electrodializă este indicată între paranteze
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | |||||||||
| Δ | Δ% | |||||||||
| PFT mg/L | 1023 | 1015 | – 7 | – 1 | ||||||
| Acetic ac. g/L | 0.327 | 0.361 | ||||||||
| Malic ac. g/L | 0.483 | 0.458 | – 0.025 | – 5 | ||||||
| Lactic ac. g/L | 1.529 | 1.490 | – 0.039 | – 3 | ||||||
| Fe mg/L | 3.64 | 2.49 | – 1.15 | – 32 | ||||||
Tab. 3- “Merlot delle Venezie” ‘95- Vin cu indicație geografică
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | ||||||||||
| Δ | Δ% |
|
|||||||||
| Acid Tartric g/L | 1.782 | 1.563 | – 0.219 | – 12 | – 2.92 | ||||||
| K mg/L | 1295 | 1084 | – 211 | – 16 | – 5.41 | ||||||
| Ca mg/L | 92 | 71 | – 21 | – 23 | – 1.05 | ||||||
| Aciditate Totală g/L | 6.20 | 6.00 | – 0.20 | – 3 | – 2.67 | ||||||
| Capacitate de tamponare meq/L | 42.5 | 40.9 | – 1.6 | – 4 | – 1.6 | ||||||
| pH | 3.48 | 3.42 | – 0.06 | ||||||||
| Conductivitate 25° C μs | 2563 | 2412 | – 151 | -6 (- 10)* | |||||||
| Izotermă 25° C Δ μs | 71 | 86 | |||||||||
| TS °C | +22 | +17 | – 5 | ||||||||
| TCC °C | +7 | +2 | – 5 | ||||||||
* Scăderea conductivității prezente în sistemul de electrodializă este indicată între paranteze
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | ||||
| Δ | Δ% | ||||
| Alcool % | 12.66 | 12.58 | – 0.08 | – 0.6 | |
| Extract g/L | 27.5 | 26.4 | – 1.1 | ||
| Cenușă g/L | 2.88 | 2.52 | – 0.36 | ||
| PFT mg/L | 1188 | 1158 | – 30 | – 2.5 | |
| Acid Acetic g/L | 0.340 | 0.334 | |||
| Acid Malic g/L | 0.456 | 0.460 | |||
| Acid Lactic g/L | 2.509 | 2.407 | |||
| Fe mg/L | 3.76 | 3.55 | |||
| Mg mg/L | 75 | 70 | – 5 | – 7 | |
Tab. 4- “Cabernet Sauvignon delle Venezie”
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | |||||
| Δ | Δ% |
|
||||
| Acid Tartric g/L | 1.861 | 1.622 | – 0.239 | – 13 | – 3.19 | |
| K mg/L | 1518 | 1204 | – 314 | – 21 | – 8.05 | |
| Ca mg/L | 102 | 81 | – 21 | – 21 | – 1.05 | |
| AciditateTotală g/L | 6.45 | 6.35 | – 0.10 | – 2 | – 1.33 | |
| Capacitate de tamponare meq/L | 43.10 | 41.35 | – 1.75 | – 4 | – 1.75 | |
| pH | 3.50 | 3.45 | – 0.05 | |||
| Conductivitate 25 °C μs | 2534 | 2278 | – 256 | -10 (- 10)* | ||
| Izotermă 25° C Δμs | 69 | 89 | + 20 | |||
| TS °C | + 18.5 | + 15,5 | – 3 | |||
| TCC °C | +4 | +1 | – 3 | |||
* Scăderea conductivității prezente în sistemul de electrodializă este indicată între paranteze
|
DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | ||||
| Δ | Δ% | ||||
| Alcool % | 14.62 | 14.44 | |||
| Extract g/L | 34.4 | 32.3 | |||
| Cenușă g/L | 2.90 | 2.63 | |||
| Cenușă Alc. meq/L | 23.2 | 20.4 | |||
| PFT mg/L | 1516 | 1514 | |||
| Acid Acetic g/L | 0.380 | 0.382 | |||
| Acid Malic g/L | 0.185 | 0.157 | |||
| Acid Lactic g/L | 1.863 | 1.829 | |||
| Fe mg/L | 4.12 | 5.02 | |||
| Mg mg/L | 82 | 79 | – 3 | – 4 | |
Tab. 5 – “Rosso delle Venezie” ’97- Vin cu indicație geografică
| MARTOR | DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | DUPĂ STABILIZARE PRIN REFRIGERARE CONTINUĂ | |||||||
| Δ | Δ % | Δ meq/L | Δ | Δ % | Δ meq/L | ||||
| Acid Tartric g/L | 2.576 | 2.009 | – 0.567 | – 20 | – 7.56 | 1.773 | – 0.803 | – 31 | – 10.71 |
| K mg/L | 1089 | 783 | – 306 | – 28 | – 7.84 | 813 | – 276 | – 25 | – 7.08 |
| Ca mg/L | 93 | 53 | – 40 | – 43 | – 2.00 | 89 | – 4 | – 4 | – 0.2 |
| Aciditate Totală g/L | 6.00 | 5.75 | – 0.25 | – 4 | – 3.30 | 5.50 | – 0.50 | – 8 | – 6.67 |
| Capacitate de tamponare meq/L | 40.6 | 36.5 | – 4.1 | – 10 | – 4.1 | 35.3 | – 5.3 | – 13 | – 5.3 |
| pH | 3.36 | 3.26 | – 0.10 | 3.29 | – 0.07 | ||||
| Conductivitate 25° C μs | 2183 | 1690 | – 493 | – 23 (- 25)* | 2078 | – 105 | – 5 | ||
| Izotermă 25° C Δμs | 28 | 280 | 183 | ||||||
| TS °C | + 22.5 | + 13.5 | – 9 | + 17.5 | – 5 | ||||
| TCC °C | + 7.5 | – 1.5 | – 9 | + 2.5 | – 5 | ||||
* Scăderea conductivității prezente în sistemul de electrodializă este indicată între paranteze
| MARTOR | DUPĂ ELECTRODIALIZĂ | DUPĂ STABILIZARE PRIN REFRIGERARE CONTINUĂ | ||||||
| Δ | Δ % | Δ | Δ % | |||||
| Alcool % | 11.84 | 11.74 | – 0.10 | – 0.8 | 11.85 | 0 | 0 | |
| Extract g/L | 22.9 | 21.9 | – 1.0 | 22.0 | – 0.9 | |||
| Cenușă g/L | 1.94 | 1.66 | -0.28 | 1.88 | -0.06 | |||
| PFT mg/L Acetic | 802 | 799 | – 3 | 0 | 784 | – 18 | – 2 | |
| c.g/L | 0.227 | 0.226 | 0.230 | |||||
| ac.g/L | 0.13 | 0.14 | 0.12 | |||||
| ac.g/L | 1.85 | 1.87 | 1.91 | |||||
| Fe mg/L | 3.4 | 3.1 | 3.3 | |||||
| Cu mg/L | 0.1 | 0.1 | 0.1 | |||||
| Mg mg/L | 65 | 50 | – 15 | – 7 | 65 | 0 | 0 | |
Preluare, traducere și adaptare articol original “TARTARIC STABILIZATION BY ELECTRODIALYSIS”,
autori: Valbusa M., De Conti D. Enologica Vason, Loc. Nassar, 37 – 37020 Pedemonte (VR).
ED – Stabilizare Tartrică Continuă prin Electrolializă
ED 45-60, 4500-6000 L/h automatică
Recent Comments