-REMINDER 2012-

VINTEST 2012/ECHIPA DE ŞOC & DE ZGOMOTE

A DOUA EDIŢIE A FOST O EDIŢIE DE COLECŢIE

* Ultracentral, la SALA PALATULUI

A FOST la SALA PALATULUI. A fost un pic mai restrâns ca la ediţia anterioară/ROMAERO, dar cu mult mai bun amplasamentul: ultracentral. Aşa că a fost multă lume. Vineri a fost o zi de acalmie, dar sâmbătă şi-a luat revanşa. După orele 12, s-a pornit un puhoi de vizitatori. Fireşte că am fost prezenţi toate cele trei zile. Şi a meritat. Precum şi Bucureştiul, alături de Timişoara, dar nu înaintea ei, merita un salon de vinuri, aflat acum la a doua ediţie – şi încercând să creeze o tradiţie. Lucru care nu s-ar fi putut întâmpla fără prezenţa energică a Luciei Pîrvu.

Lumea are şi ea inerţia ei, cineva trebuie să o smulgă din ea, din inerţie. Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Luci Pîrvu. Şi Costi Duma. Şi Dana Corici. Şi Alina Mucichescu.

*

Acestea sunt, de fapt, cum aţi ghicit, deja, poate, numele echipei de organizatori de anul acesta, „echipa VINTEST 2012”, care trebuie musai menţionaţi (zic io!), înainte de orice.
Pe cine am văzut la târg? Dar pe cine nu am văzut?
Lume bună, şi numeroasă.

* O „STRUCTURĂ” A TÂRGULUI

În primul rând, expozanţii. Sunt firmele mari, care nu lipsit, dacă ar fi să enumerăm doar câteva.
Dar şi firme medii, însă producătoare de vin foarte bun. De elită.
Nu în ultimul rând, firme de a treia categoria: cele mici, care urcă, însă ascensiunea lor este una atât de mică, de înceată, încăt pare aproape imperceptibilă. Ele au viteza melcului (şi aici mă gândesc şi la „SLOW-FOOD”), dar şi siguranţa lui.
Au fost şi importatori de vin, cu vinurile lor la degustare.
PIAŢA UTILAJELOR PENTRU VIN a avut şi ea reprezentanţii ei de marcă.

* CEEA CE AŞTEPTĂM DE LA EDIŢIILE VIITOARE

 Ceea ce, încă, lipseşte târgului sunt acei care au legătură cu lumea vinului, să spunem distribuitori de vinuri din afara ţării, dar aduc pe piaţa românească şi alte branduri de succes, care nu fac parte neaparat din vin.
Dar, de la a doua ediţie, nu cred că putem cere mai mult.
Este şi aşa îndeajuns, căci târgul nu a fost sărăcuţ, ci dimpotrivă.
Iar efortul organizatorilor merită, cu siguranţă, răsplătit.

MIHAIL GĂLĂŢANU