Horticultura 70

USAM

La Aniversară:
La mijlocul lunii octombrie 2018, la  București, un oraș din România (nu știu dacă îl știți sau măcar ați auzit de el) 🙂 , dar mirific, a prins viață/adică a avut loc, (pre)cum zic comunicatele de presă, sărbătorirea a 70 de ani de excelență în educație și cercetare în domeniul horticulturii din cadrul Facultății de Horticultură de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Bucureşti.

Este un un moment de mare bucurie pentru cadrele didactice, absolvenții și studenții facultății: asta spune Dorel Hoza, decanul de la Horti(cum o alintă, cu tandrețe, deopotrivă studenți, profesori etc). Cu această ocazie vom aniversa şi 20 de ani de învăţământ peisagistic la Bucureşti, fiind prima facultate care a înfiinţat această specializare în Romania.

Aniversarea celor 125 de ani de cercetare, învăţământ şi producţie vitivinicolă şi pomicolă la Staţiunile didactice şi de cercetare de la Pietroasa şi Istriţa reprezintă un moment de mândrie pentru întreaga comunitate ştiinţifică şi de producţie ce şi-a adus contribuţia la dezvoltarea celor două unităţi.

Și ele se prezintă LA ANIVERSARĂ.

Consiliul Facultății de Horticultură are prilejul ideal să invite să participați la manifestările prilejuite de aceste aniversări.

TOAMNA HORTICOLĂ ROMÂNEASCĂ
Toamna horticolă este o continuare a târgului de primavară Hortus Florshow, la ediția din toamnă fiind prezenți și producători de legume și fructe.

20 de ani de  peisagistică.
Conferința AsoP România 2018 “PEISAGISTICA – EDUCAȚIE ȘI PROFESIE” este organizată în perioada 1-2 martie 2018 în Cluj-Napoca de Asociația Peisagiștilor din România – AsoP  alături de filialele sale teritoriale: Nord-Vest, Vest și București-Ilfov în parteneriat cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, Facultatea de Horticultură și Societatea de Horticultură şi Silvicultură din Transilvania (SHST).

De 125 ani de Istrița și Pietroasa.
Încă din iunie, la Istrița, au început sărbătorile/și asta pentru că, în județul Buzău, a avut loc Sărbatoarea Cireșului.

Asta pentru că și cireșii merită/și trebuie sărbătoriți, nu-i așa?

Statiunea Istrita, situată în localitatea cu același nume din judetul Buzau si aparținând administrativ de USAMV București, este considerată “bătrâna doamnă” a pomiculturii românești. BĂTRÂNA DOAMNĂ este numită și echipa de fotbal JUVENTUS sau U.T. Arad. Asta vrea să spună că are o tradiție de peste 125 de ani (nu Juventus, ci stațiunea dela Istrița!:) în gestionarea elementelor de noutate privind patrimoniul genetic și tehnologic românesc, dar si strain.

O prezenta aparte a fost aceea a studentilor de la USAMV Bucuresti care iau parte frecvent la o lectie de plină natură, luând – în același timp – cunoștință despre căile de urmat într-o eventuală afacere bazată pe producția de cireșe.

Participantii au vizitat campurile experimentale, așa cum se obișnuiește la fiecare vzită. A fost/și este, de obicei, prezentat materialul genetic – și variantele tehnologice, pepiniera cu toate speciile produse, oferite, de altfel, spre vânzare de către stațiune și au beneficiat de expuneri și demonstrații practice, despre tăieri in coroană, tratamente fitosanitare, recoltare etc.

DACĂ TE FACI MARE, TE DAU LA ȘCOALA DE POMI! 🙂
E bine de știut că Pepiniera Istrița produce o gamă largă de pomi altoiți sub formă de vargă și cu ramuri anticipate, la speciile măr, păr, gutui, prun, cais, piersic, migdal, cireș și visin. Pomii se produc in școala de pomi în ciclu de doi ani.

Patrimoniul pomicol al Istrița este într-o dinamică permanentă. Principalele specii plantate pentru producția de fructe sunt prunul, murul și ciresul. Se află în plină desfășurare un program de realizare a unor plantatii pomicole cu densitate mare, iar pe terenul arabil și în asolamentul pepinierei pomicole sunt cultivate loturi semincere. Este vorba mai cu seamă despre cereale și plante tehnice.

125 DE ANI DE PIETROASA
Anul acesta, Stațiunea de Cercetare de la Pietroasa împlinește 125 de ani de existență. Da, ați citit bine, 125 de ani de când a început întreaga epopee. Da, Cercetarea viticolă s-a așezat, de mai bine de un secol, la Pietroasa. Putem să spunem că-i merge bine acolo. Ba chiar foarte bine.

Și ea este sub tutela fastă a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) București.

Centrul viticol Pietroasa face parte din podgoria Dealu Mare, cea mai mare podgorie din Muntenia, care cuprinde o suprafață de aproximativ 70 km lungime, între Valea Teleajenului și Valea Buzăului.

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa — Buzău se așterne pe două sate
Acest centru viticol se întinde de-a lungul a două sate, Pietroasele și Șarânga, pe dealul Istrița. Se distinge de restul podgoriei Dealu Mare, prin condițiile de climă și de sol deosebite/dar – de asemenea – și prin calitatea vinurilor produse aici.

Terenul este așezat în pantă, cu o expoziție predominant sudică, altitudinea sa variind de la 130 m la baza pantei până la 350 m la limita superioară, după cum ne șoptesc la ureche și datele prezente de siteuri ( și aici ne referim inclusiv la site-ului oficial al stațiunii, www.pietroasaveche.ro).

Însușirile fizico-chimice ale solurilor sunt favorabile culturii viței-de-vie, cele din partea superioară a versantului, scheletice, bogate în calcar, fiind recomandate pentru cultura soiurilor destinate producerii de vinuri dulci și aromate. Cele de la baza versantului, mai bogate, fiind indicate pentru cultura soiurilor de masă. Că nu e om întreg ăla care n-a gustat, măcar pentru o singură dată, minunăția care se numește TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ de Pietroasa.

Cât despre solurile de pe versanții cu pante mari, ele (acestea) sunt valorificate prin cultura migdalului și a nucului.

Dintr-un punct de vedere strict meteorologic, în această zonă se înregistrează un regim mai sărac de precipitații/ dar și o valoare mai ridicată a temperaturilor din perioada de vegetație a acestei minunate liane care este vița-de-vie.

Asta se întâmplă, în special, în perioada de maturare a strugurilor, după cum scrie un autor de referință, M. Macici într-una dintre cărțile sale.

Dar, despre vin s-ar scrie (dacă nu cumva s-au și fost scris deja) epopei/și tomuri întregi…