Vinul este bucurie:
FLOARE DE TOAMNĂ, 2014
Sergio Faleschini a fost printre „cei mai iubiți pământeni”, la lansarea primului vin al anului
Beaujolais nouveau, dar de la noi. Adică de la VINARTE. Sergio Faleschini a insistat atât de mult cu acest eveniment, încât a creat o tradiţie.
Când vine noiembrie, salivezi din primele zile. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta, când ne-am întâlnit în faimoasele Grădini LIDO, loc de aciuare, dintotdeauna, a protipendadei şi aristocraţiei.
A fost una dintre puţinele zile dintr-un an, în care merită, cu adevărat, să trăieşti. Şi să te bucuri de comuniunea cu oameni şi, la fel de importantă în economia sufletească, de comuniunea cu vinul.
Un vin rubiniu, care ne învaţă pe de rost.
Un vin tare, dar nu cu aură de căpcăun, ci unul debordând de o graţioasă eleganţă, fruct şi, deopotrivă, floare a acestei toamne.
Te gândeşti la ce bucurie este vinul, mai ales pe zilele mohorâte, ce strop de SOARE îţi strecoară îm suflet. Sau BOLOVANU. Adicătelea SOARE sau BOLOVANU. Vin minunat. Operă de artă. În epură. Epura vinului care va fi, peste timp, peste vreme. Şi se va înţelepţi vinul, şi se va învechi.
CARTE DE VIZITĂ FLOARE DE TOAMNĂ
Vinul roșu tânăr de la VINARTE poartă un nume. Şi o pecete: VINARTE. Se mai numeşte el şi Floare de Toamnă, precum crizantema. Este o temă a crizantemei. Creşte şi înfloreşte (această floare) pe Terase Danubiene. Numele şi prenumele ar fi mai firesc să se scrie aşa: Fetească Neagră – Merlot 2014. Este de natură să delecteze cu o culoare strălucitoare. Este un vin limpede, în acest an cu luciri mai întunecate, de catifea cu falduri grele. Roșu rubiniu, asta ar fi definiţia culorii. Corpolent. Parcă şi mai corpulent anul acesta. Cu multiple făgăduinţe. Cu o substanțialitate veselă. Părând să fie foc cetluit!
SE SIMTE, DE DEPARTE, STRUGURUL PROASPĂT
A umplut toate paharele, dar le-a şi reumplut, cu mare vigoare – dar şi cu mare repejune. A încălzit sufletele, a înflăcărat mediul de discuţii. Se simte, în el, de departe, strugurul proaspăt, simţi via. Dar simţi şi vişine şi prune. Un vin elegant, căruia Merlot îi conferă o catifelare discrete. Aciditate medie.
Ideal de însoţit, aşa cum s-au şi întâmplat lucrurile, cu brânzeturi și mezeluri de bună calitate. La aniversarea a 10 ani, FLOARE DE TOAMNĂ s-a pus din nou, în lumina cea mai fastă (şi cea mai înaltă).
De notat, fireşte, şi că Beaujolais Nouveau reprezintă, în patria-mamă, Franța, un vin artizanal, din strugurii culeși numai cu mâna. Un vin elaborat în religiozitatea tradiției – și a pământului, reușita unui soi unic, Gamay, cultivat în regiunea (dinspre Oceanul Atlantic, sud extreme al Franţei) Beaujolais, cunoscând o bogată tradiție de aproape o sută de ani.
O ÎNTÂLNIRE FERICITĂ
Întâlnirea între două soiuri precum Feteasca Neagră şi Merlot este fericită din mai multe puncte de vedere. Şi este fericită şi în regiuni precum Dealu Mare, precum şi în Stârmina. În primul rând, pentru că vorbim despre un soi cu o largă rezonanţă internaţională, am numit aici Merlot. Deşi de extracţie franţuzească. Cel care vine de la numele Mierlei se întâlneşte cu un soi profunde românesc, recunoscut pentru asta: Feteasca Neagră.
În acest fericit mariaj, fiecare vine cu zestrea sa. Merlot-ul leagă bine compoziţia, dă corp şi nobleţe, în timp ce Feteasca Neagră, ceva mai zglobie, adaugă nasul său traditional, de fructe de pădure.
UN VIN STRĂLUCITOR, CARE FACE LUMINĂ ÎN JURUL SĂU, CU AURA UNEI BAGHETE DE ZÂNĂ
Rezultă un vin strălucitor, pe măsura întâlnirii celor două soiuri. Un vin care se dovedeşte în stare să facă lumină în jurul său, cu puterea magnifică a unei aure particulare, în formă de baghetă de zână.
Merlot ne aduce parfumul său de prună sângerie, abia smulsă din copac.
Vinul prim al anului este spectaculos tocmai prin tinereţea sa.
Un vin care aleargă – şi te alaergă şi pe tine: fiecare pahar cheamă un altul – şi nu cunosc participant care să nu fi consumat măcar trei-patru sau chiar cinci pahare, afară de faptul să fi fost cu maşina.
GRĂDINILE LIDO, O GAZDĂ PERFECTĂ
Grădinile Lido au fost o gazdă perfectă mai întâi pentru că au văzut multe: au vechime şi notorietate. Şi, nu în ultimul rând, istorie: aici, în această proximitate, se găsea bazinul Lido, loc al emancipării anilor ’30, unde venea toată lumea bună, imaginea acelor ani în costume de baie de epocă, savuroase, întipărindu-ni-se pe retina; era, probabil, cel mai emancipat/şi mai liberal loc din Bucureştiul interbelic.
Toate astea ni le-ar fi putut spune şi Dan Ciachir, autorul binecunoscutei cărţi CÂND MOARE O EPOCĂ, prezent şi el la eveniment.
Aşa, şi pentru că tot am ajuns aici, o bună întrebare: cine a mai fost la eveniment? A mai fost CONSTANTIN DUMITRU, director la publicaţia economică TOP BUSINESS. A fost poetul şi jurnalistul GEORGE STANCA. Dar şi VALENTIN NEGOIŢĂ, de la ECOTIC. Nu a lipsit soţia actorului Ion Lucian.
A PARTICIPAT UN SOBOR DE CÂTEVA SUTE DE PERSOANE
Bineînţeles că maestrul de ceremonii a fost însuşi the owner, SERGIO FALESCHINI. Din partea VINARTE a mai fost doamna RODICA FRONESCU. Şi, ajuns aici, teamă mi-i că am să omit multă lume, deoarece, după estimarea noastră(empirică!) sigur au participat cel puţin o sută sau două de oameni, dacă nu chiar considerabil mai mulţi.
LUCIA PÎRVU, de la VINVEST/VINTEST, a făcut un portret vinului nou-născut. Cel mai minunat elogiu a fost însă golirea cu repeziciune a butoiului plin, pictat, în stil art-nouveau (artă naivă? populară?) cu motive enologice, viţă de vie şi struguri.
UN OSPĂŢ DUPĂ TOATE REGULILE ARTEI
Bineînţeles că ne năpustit şi asupra bucatelor, mai ales a brânzeturilor rafinate care, asameni, cobzei, au ţinut hangul vinului.
Dar şi bucăţi aromitor-ademenitoare de prosciutto au avut aceeaşi soartă: au lunecat, vorba cântecului poporal, pe şoseaua gâtului, pe acolo unde vinul făcuse gâl-gâl mai înainte – şi avea să facă la fel şi pe mai departe.
Dar, trebuie să fim conştienţi, un ospăţ în toată regula nu poate fi descries, ci numai trait. La fel, VINARTE, cinstindu-şi, în acest fel numele, a acţionat după toate regulile artei.
Un ospăţ al minţii, dar şi al spiritului, fiindcă au fost destui oameni de spirit la faţa locului. A cântat şi un cor serafic spre îngeresc. Dar s-a mai găsit şi o cobză bătrână, care – în ciuda vârstei – ştia să se exprime, la rândul ei, şi ea zglobiu, în deplinul spirit al vinului.
Cel puţin patru ceasuri a durat degustarea adâncă şi înţeleaptă a vinului. Întrucât nu era nici cald, dar nici ger, oamenii au zăbovit de drag: ca să se vadă că nu se încheie anul fără VINARTE – şi fără o FLOARE DE TOAMNĂ.
Bucuria cea mare nu a fost numai a vinului, ci şi a revederii, mai ales, cu oameni dragi, pe care nu prea apuci să îi întâlneşti decât aici, la amfitrionul consul de Monaco, Sergio Faleschini, care, cu discreţie şi diplomaţie, ştie să împace pe toată lumea.
Iar ziua a fost serenă, nimeni nu a depăşit măsura dozei de bunăvoinţă şi voioşie. Zeii nu au fost deloc potrivnici, ci, dimpotrivă, cuceriţi.
Gazda a fost şi ea, la rândul ei, surâzătoare, sub cerul de pâclă, mohorât, al dimineţii de noiembrie care s-a întins, leneşă, până la ceasurile două ale amiezii.
Vinul s-a aşezat, în tihnă, la mistuirea noastră – şi ne-a făcut, pentru încă o zi măcar (dar ce mare lucru!) mai sereni. Şi mai înclinaţi să cugetăm asupra vieţii pe care o trăim. Şi, nu în ultimul rând, ne-a apropiat de oameni. Cerurile s-au deschis şi ne-au arătat bunăvoinţa soarelui cetluit în vin, încă din vara solară.
Quote 1 :” …Vinul roșu tânăr de la VINARTE poartă un nume. Şi o pecete: VINARTE. Se mai numeşte el şi Floare de Toamnă, precum crizantema. Este o temă a crizantemei. Creşte şi înfloreşte (această floare) pe Terase Danubiene. Numele şi prenumele ar fi mai firesc să se scrie aşa: Fetească Neagră – Merlot 2014. Este de natură să delecteze cu o culoare strălucitoare. Este un vin limpede, în acest an cu luciri mai întunecate, de catifea cu falduri grele. Roșu rubiniu, asta ar fi definiţia culorii. Corpolent. Parcă şi mai corpulent anul acesta. Cu multiple făgăduinţe. Cu o substanțialitate veselă…”
Recent Comments