STEPHEN KING, MORT LA DATORIE
A treia carte din serie este (mai) cu noroc. Ea închide o serie/trilogie care îl are în prim-plan, pe Bil Hodges, detectiv, polițist pesionar. Ea seria/trilogia începută cu MR. MERCEDES, prima etapă. Ea a fost cea care a armat acțiunea, de aici se urnește trama. Intriga amorsată în cea dintâi carte se trece/și continuă în CE-AM GĂSIT AL MEU SĂ FIE. Și opera se încoronează la MORT LA DATORIE. De notat că, în urma analizei personale, cele mai bune două volume sunt primul și ultimul. Altfel zis, inciputul și coada/capătul. Cărțile lui Stephen King s-au schimbat între timp. Amenință să facă fresce de epocă, tablouri ale societății americane din timpul său. Un autor cu scăderi și urcușuri, dar care merită, incontestabil, să fie citit din scoarță în scoarță.
M.R. CAREY, BĂIATUL DE PE POD
O carte de M. R. Carey începe greu. Este bolovănoasă. Se amorsează cu dificultate. Dar, odată ce a pornit, se rostogolește cu anvergură. Se duce, vine la vale, cară cu ea totul/și în primul rând portrete. Nici nu este de mirare, provine din cultura de tradiție anglo-saxonă, unde viziunea grandios-monumentală este la ordinea zilei. BĂIATUL DE PE POD ne este înfățișată ca o continuare a FETEI CU TOATE DARURILE. Aceasta, dacă ar fi să dăm crezare, prezentării de carte, este o APOCALIPSĂ-ZOMBIE. Este și nu prea, am zice noi. Dar FELSIDE, pe care chiar am citit-o de Crăciun, chiar ne-a plăcut. Și ea întrunește toate caracteristicile prezentării de autor cu care am început cronica: și ea este bolovănoasă, și ea se amorsează greu etc. Dar, o dată ce s-a năimit/tocmit, este convingătoare.
OWEN KING, STEPHEN KING, FRUMOASELE ADORMITE
Un basm. Rămâne un basm, orice s-ar spune, adică o utopie ucronică. Citesc, de fiecare dată, Stephen King (și acesta e unul!), pentru a mă verifica/și în verifica. Probabil că Owen a scris doar juxta. Apoi a venit Stephen, care a rafistolat, cizelat, dat viață. Și așa e și normal. Se zice că toți marii scriitori lucrează cu negrișori (nu în sens rasial, ci de oameni plătiți la negru), sunt și în literatura română. Dar obsesiile din FRUMOASELE ADORMITE sunt stephenking sută la sută. Fresca aproape barocă a unui orășel american. Parcă îl prefigurează pe cinematograficul Blake Crough.
Și penetenciarul/închisoarea, ca univers concentraționar în maniera Stephen King. Am promis că voi nominaliza cel puțin o carte de la Nemira pentru topurile de final de an 2018: nu pot, fiindcă toate trei sunt excelente. Măcar la acest capitol, se poate zice că NEMIRA face treabă foarte bună.
Recent Comments