Alira.ro | Datini de vin Borsec-Romaqua Group Borsec

licori, lichior, laraha sau portocala curaçao, coloniștii spanioli
Din laraha: CURACAO, BĂUTURĂ CU AROMĂ DE INSULE :) Cu un BONUS: O LEGENDĂ A COLONIȘTILOR SPANIOLI  Un lichid albastru/sau albăstrui, cel mai ades, care se poate confunda ușor – doar pentru nenițiați ! – cu spirtul, dar nu e, nu e deloc spirt, consistența lui fiind diferită, el fiind, la ...
Citește mai mult
FGCR
Invitatie Media Club - TalentA 2021
Mormintul Lui Ovidiu / Mihail Galatanu Havana Club Romania
agricultura, cura de detoxifiere, reteaua slow food, slow food
*Rețeaua Slow Food se mobilizează în lupta împotriva pesticidelor, în toată Europa Date fiind tentativele mai multor state membre și grupuri europene de a împiedica sau de a amâna propunerea Comisiei Europene pentru un regulament privind utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor (SUR), este esențial ca factorii de ...
Read More
Invitatie-TalentA corteva
Berea este consumata in toate lumea, atat de barbati, cat si de femei, iar studiile realizate in ultima perioada, atat de centre internationale/natioanle, cat si de Centrul (nostru) de Studii despre Bere, Sănătate și Nutriție, au aratat ca un consum moderat de bere, de maximum 2 pahare pe zi pentru ...
Read More
EUROPA TRAVEL
corteva
ammouliani, o insula cat grecia, salonic
În primul rând, Ammouliani poate fi numele unei mari iubiri. Ammouliani, insula, este cunoscută și sub numele de Amoliani, și este o insulă situată în unitatea regională Halkidiki, Grecia, la 120 km de Salonic. Din punct de vedere administrativ, face parte din unitatea municipală Stagira-Akanthos. Până aici, sentințe seci, propoziții ...
Read More

Cronică de carte la Peter Camenzind (H. Hesse) de Daniela Vizireanu

Dacă ți-a plăcut, dă-ne un like sau share!

Cronică de carte

  • Titlu: Peter Camenzind
  • Autor: Hermann Hesse
  • Editura: Rao Clasic                                                      
  • Traducere din limba germană: Graal Soft
  • Anul apariției: 2017
  • Număr pagini: 221

Începând cu judecata că Dumnezeu se regăsește cu întreaga sa creație sau cum spunea Spinoza: Deus sive Natura, romanul de debut a lui Hermann Hesse are trei mari puncte de reper: Dumnezeu, natura și omul, toate împletindu-se fin într-un triunghi existențial analizat prin ochii tânărului Peter Camenzind.

Scrisă la persoana I,  povestea oferă o perspectivă unică, autosugestivă, închisă în propriul centru de sensuri. Ermetismul cărții  conduce către un jurnal de confesiuni personale mai mult sau mai puțin credibile, unde singurătatea lăuntrică a artistului și izolarea reprezintă teme frecvente în scrierile autorului. Întâmplările sînt relatate concis, ordonate în cele cinci momente ale subiectului, cu mențiunea că desfășurarea acțiunii se împletește cu punctul culminant.

Camenzind este un personaj în devenire: la început prezentat drept un fiu de țăran atipic, inadaptat societății rurale, pedepsit de tată pentru nepăsarea față de muncile câmpului, pe urmă el capătă imaginea fidelă a artistului visător, sensibil, un drumeț, un singuratic:

„Munții, lacul, furtuna și soarele erau prietenii mei, îmi povesteau și mă educau și mi-au fost multă vreme mai dragi și mai cunoscuți decât orice ființă omenească (…)”  (p.19).

Astfel că, putem vorbi despre un bildungsroman, al transformărilor, cu dihotomiile de bază: copilărie-maturitate, lumea satului-lumea orașului, țăranii-intelectualii. Atmosfera de dezechilibru din roman nu poate conduce decât la o răzvrătire împotriva condiției, mai precis plecarea din locul de baștină măcar pentru o vreme. Adevărata tragedie a protagonistului este revolta de a vedea cum viața de zi cu zi își cere în gura mare drepturile:

„Mă gândeam zile întregi dacă n-ar fi mai bine să-mi îngrop latina și speranțele în constrângerea posomorâtă și anevoioasă a vieții amărâte de acasă”  (p.46). 

Și unde altundeva să își plaseze Hesse alter-ego-ul sentimental dacă nu în iluziile orașului: în cercurile de pictori și muzicieni, în biblioteca școlii sau cârciumile Zürich-ului:

„Îmbrăcat într-un costum nou și cu un cufăr mic plin cu cărți și alte obiecte personale am sosit pregătit să cuceresc o bucată de lume și să le dovedesc cât mai curând țopârlanilor de acasă că eram croit din alt aluat decât restul Camenzindilor” (p.57).

Datorită unei călătorii în Italia, eroul nostru se identifică cu sfântul Francisc de Assisi:

„.în Umbria am fost Francisc, judecătorul lui Dumnezeu (…)” (p.106).

Aici este condus de o intuiție puternică spre împlinire sufletească dedicată întru-totul divinității. Iar Parisul i se pare orașul cu artiști vanitoși și femei răutăcioase, majoritatea având acea formă stereotipă a lui homo socialis, lipsită însă de orice profunzime.

ȘI poza DANIELEI VIZIREANU, autor text:

DANIELEI VIZIREANU – poetă și critic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation