LA STAND:
DORU HUSARCIUC A CUCERIT INIMILE BUCUREȘTENILOR. ȘI PUNGILE. ȘI NASURILE
Cronica unui BRAND proaspăt lansat
Nu, nu este vorba despre un reportaj la stand. Asta va fi, probabil, nu mai devreme de data viitoare, când vom creiona mai amplu atmosfera specific, deşi mai la rece. Acum, când am putea spune că suntem, încă, la cald cumva, conectaţi, totuşi la eveniment – vom încerca numai să tragem concluziile de după salon/târg.
Am fost la standul lui DORU HUSARCIUC, ajuns, prin forța minunii, întreprindere vitivinicolă de cea mai bună calitate/și de reală noblețe. Un stand care s-a dezvoltat la salonul VINTEST (2014).
Am urmărit, pe durata a trei zile, mişcările de trupe din cadrul forfotei/freamătului, cu iz de iarmaroc, de la târg/salon. Negocieri, negustorii, degustări, expuneri, dar şi prezentări, bătut palma, iarmaroc curat, dar şi târg…
În tot acest context, vinul de la producătorul HUSARCIUC a fost, literalmente, o revelaţie. Şi asta datorită faptului că a fost/este (încă) o necunoscută pentru mulţi bucureşteni – şi nu numai.
Spunem asta cu conştiinţa că nu exagerăm deloc.
ÎNFĂŢIŞAREA VINURILOR DE LA BUZIAŞ ÎN FAŢA OBRAZURILOR BUCUREŞTENE, MAI MULT ORI MAI PUŢIN SUBŢIRI
A fost, de fapt, pentru prima dată, când vinul de la Buziaş s-a înfăţişat obrazurilor bucureştene. Mai mult ori mai puţin subţiri.
Singurul termen de referinţă/termen de comparaţie a fost, pentru cei care nu cunoşteau nici vinul, nici arealul, experienţa şi vinul de la Recaş (şi sonorităţile sunt, oarecum, asemănătoare, datorită terminaţiei/desinenţei în “aş”). Glumind un pic, pe linie semantică, am putea să pariem, totuşi, că nimeni nu ar fi în stare să spună vinului în-tocmit de Doru Husarciuc: ”Ei, aş!”. Asta în nici un caz după ce îl gustă. Căci diferenţa specifică se face imediat. Pe papile, dar şi în toate cele trei etaje ale degustării: visual, olfactiv – şi gustativ.
LA ÎNCERCAREA SUPREMĂ: CEA A PAPILELOR GUSTATIVE
Iar asta – trebuie să o spunem în mod apăsat – s-a văzut direct la stand.
La degustare.
Am însoţit, din întâmplare, un om de afaceri (bun cunoscător şi iubitor de vin, dar cu un standard îndeajuns de pretenţios) într-un periplu al degustării, mergând de la stand la stand. Şi s-ar putea spune nu doar că vinurile husarciuchiene (ce termen aproape imposibil d epronunţat, dar care riscă să facă vogă!) au făcut faţă, dar, mai mult, au surclasat vinuri cu o certă reputaţie.
Pe segmentul lor de roşii, au depăşit, cu mare viteză, Merlot-uri şi (eşantioane) Cabernet Sauvignon, acolo unde nici nu puteai să te aştepţi. BRANDURI cu o sonoritate mult mai puternică au “reuşit” să rămână serios în urmă la încercarea supremă, cea a papilelor.
La albe, am fost, deja, anunţaţi că urmează aveam două surprise: şi să urmărim, pe viitor, evoluţia unui soi precum RIESLING, aclimatizat la Buziaş, ceea ce va fi foarte interesant de survolat îndeaproape, ca o nouă provocare.
SUNT PREZENTE ŞI SOIURI ALBE DE STRUGURI “PE FIRMAMENT”
Al doilea soi care reuşeşte să ne incite şi ne dă speranţe, tot pe “grila” de “albe”, este MUSCAT OTTONEL, aflat deja în plantaţie, dar nefiind, deocamdată, exprimat la sticlă( adică în toată plenitudinea sa).
Revenind, pentru un moment, la soiurile roşii, ne va fi dat, pesemne, să vedem ce iese şi din plantaţiile de BURGUND. Pe acest soi l-am mai văzut la exprimare în Vestul ţării, la Recaş şi, de nu ne înşelăm, şi la Miniş.
PRIN VIN, TERROIR-UL ÎŞI SPUNE, ÎNTOTDEAUNA, CUVÂNTUL
Dar este de aşteptat să “păţim” cu el ceva (mai) special la Buziaş, pentru că şi celelalte soiuri roşii exprimate anterior aici s-au dovedit a deţine câteva particularităţi evidente/şi plăcute la degustare.
Terroir-ul lucrează. Altfel spus, mai apăsat, terroir-ul este în stare să facă diferenţa.
Gândind astfel, pe termen mediu şi lung, am putea să desluşim proiectul împletit, pe albe şi roşii, pentru bucla următoare de dezvoltare , a plantaţiilor de la Buziaş.
O ecuaţie ar fi împletită din termenii: TERROIR plus SOIURI, nu oricare, ci soiuri care se comprtă bine aici – chiar spectaculos.
La acest moment, DORU HUSARCIUC ne-a anunţat, chiar cu puţin înaintea apariţiei materialului, că lucrează la proiectul unor magazine de desfacere, proiect inerent la această oră.
CONSTRUCŢIA UNUI SISTEM DE DESFACERE PROPRIU ESTE URMĂTORUL PROIECT DE ETAPĂ
Asta deoarece DESFACERE este, desigur, marea problem a unui producător mic. Magazinele proprii sunt prima soluţie, dar un asemenea program de dezvoltare este de tipul STEP BY STEP, pornind cu paşi mici, la început doar un magazin sau două. Şi, desigur, presupune o capitalizare ulterioară, el fiind insufficient ca soluţie, deoarece intrarea în marile magazine, supermarketuri, fiind inevitabilă.
Acolo, desigur, volumele de vânzare sunt incomparabil mai mari, dever-ul se arată însemnat, ceea ce contribuie şi la imprimarea unei notorietăţi a mărcii.
Construirea unui sistem de difuzare a vinului cere timp. Şi nu puţin.
Dar există exemple inportante, chiar memorabile, fiecare cu o strategie diferită, iar aici mă gândesc la DOMENIILE ANASTASIA precum şi la CASA PRICOPE.
QUOTE 1: “…Singurul termen de referinţă/de comparaţie a fost, pentru cei care nu cunoşteau nici vinul, nici arealul, experienţa şi vinul de la Recaş (şi sonorităţile sunt, oarecum, asemănătoare, datorită terminaţiei/desinenţei în “aş”. Glumind un pic, pe linie semantică, am putea să pariem, totuşi, că nimeni nu ar fi în stare să spună vinului în-tocmit de Doru Husarciuc: ”Ei, aş!”. Asta în nici un caz după ce îl gustă. Căci diferenţa specifică se face imediat…”
Quote/Citat 2: “…Am însoţit, din întâmplare, un om de afaceri (bun cunoscător şi iubitor de vin, dar cu un standard îndeajuns de pretenţios) într-un periplu al degustării, mergând de la stand la stand. Şi s-ar putea spune nu doar că vinurile husarciuchiene (ce termen imposibil!) au făcut faţă, dar, mai mult, au surclasat vinuri cu o certă reputaţie….”
Quote: “…Soiurile roşii exprimate anterior aici s-au dovedit a deţine câteva particularităţi evidente/şi plăcute la degustare.
Terroir-ul lucrează. Altfel spus, mai apăsat, terroir-ul este în stare să facă diferenţa.
Gândind astfel, pe termen mediu şi lung, am putea să desluşim proiectul împletit, pe albe şi roşii, pentru bucla următoare de dezvoltare , a plantaţiilor de la Buziaş.
O ecuaţie ar fi împletită din termenii: TERROIR plus SOIURI, nu oricare, ci soiuri care se comprtă bine aici – chiar spectaculos…”
FIŞĂ DE PRODUCĂTOR:
Pentru cine nu îl cunoaşte pe producător, considerăm că, totuşi, câteva date “personale” ar fi absolut necesare. Menţionăm, în plus, că aici ar fi de studiat, în mod particular, şi terroir-ul, acesta dovedindu-se un factor destul de special, în context.
Numele companiei: II Husarciuc Doru
Adresă cramă/sediu: Ferma 3, Loc. Buziaş, Jud. Timiş
Anul înfiinţării: 2011Poziţionare: Banat Silagiul
DOC
Numar de hectare: 17 Ha
Litri de vin îmbuteliaţi anual: 9000 L
Proprietar: Husarciuc Doru
Vinificator: Doru Husarciuc
Branduri de vin: Dealul Dorului
Soiuri de struguri: Cabernet Sauvignon, Merlot, Burgund, Riesling, Muscat Ottonel
Scurtă descriere a cramei: Construită în vie, cu dotări moderne, vase noi din inox şi stejar, instalaţii de cald şi rece, două compartimente: unul la suprafaţă, pentru prelucrare – şi unul îngropat, pentru păstrare şi învechire.
Persoană de contact/date de contact:
Husarciuc Doru
Tel.: +4 0744 617 981
E-mail: doru.husarciuc@dealuldorului.ro
E-mail: vanzari@dealuldorului.ro
Site: www.dealuldorului.ro
Viteza cu care se mişcă producătorul este unul dintre lucrurile care ne-ar putea da de gândit. În mod pozitiv. În ultimele şapte sau opt luni, progresele înregistrate au fost, la început, considerate deosebite, după care se poate spune că au putut fi considerate cu adevărat remarcabile.
Producătorul despre care vorbim, în finalul analizei noastre, ar putea să poarte eticheta unui NEWCOMMER, care vine în mare forţă.
Recent Comments