ETAJUL DE IMAGINE: NISTOR COITA

Cu puțin timp după moartea lui Nistor Coita, printr-o împrejurare întortocheată a întâmplării pure, am intrat în atelierul(fost) al artistului. El, atelierul, urma să fie dat/conferit altcuiva. Se afla undeva în zona BULEVARDULUI DACIA din București.

MIHAIL GĂLĂȚANU

Cum, în locul lui, urma să intre, mai târziu, un alt artist – și încă unul care se încânta după  suprarealism, se făcea – la momentul acela, curat; am rămas și am contemplat lucrările.  E drept, nu erau numai alea lui. Ci ale tuturor artiștilor plastici care căpătaseră, de-a lungul vremii , azil (profesional) în acele camere de la etaju unu de undeva din preajma străzii (pieței) Galați-Aurel Vlaicu, care aduceau mai mult a niște mansarde evadate din Montmartre sau Monparnasse. Nu mai fusesem niciodată acolo. Prietenul meu sur-realist îmi era ghid, mă acompania. În locul lucrărilor, avea să se instaleze un copiator-color, care avea să servească tot la multiplicarea imaginilor mirobolante. Era locul unei viitoare tiparnițe. Se aflau, deocamdată, la fața locului, abandonate – o sumedenie de crochiuri, încercări, schițe, tablouri. Într-un cuvânt, de toate.  Pentru toți. Mi-au plăcut cele ale lui NISTOR COIȚA, pentru că se dovedeau printre cele mai impersonale. Și, se știe, pictorul/graficianul, ca și poetul, nu are viață personală… Dar, culmea paradoxului, pe ansamblu, lucrările lui Coita aveau personalitate. Adică se individualizau, fără doar și poate.

Nistor Coita a fost, într-o prezentare generală, un grafician care s-a născut în 1943 la Oravița (Caraș-Severin)  – și care a părăsit această lume în anul 2013. Și-a terminat studiile în grafică la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca, astăzi cunoscut sub denumirea de Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca (UAD), ca mai apoi să își creeze o carieră de profesor și de artist în București. Expoziția care a fost creată în numele său se intitulează RETROSPECTIVĂ. Aceasta  a fost pentru prima dată expusă în cadrul MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană – București), curatoriată de Ruxandra Demetrescu. Acum/mai târziu, expoziția se află la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, fiind adaptată, evident, spațiului expozițional de care dispune muzeul. Vernisajul a avut loc în data de 8 Noiembrie 2017 la ora 18:00, discursul din cadrul vernisajului fiind susținut de Ruxandra Demetrescu, invitatul special al serii fiind soția artistului dispărut.

Titlul expoziției din 2017 la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, RETROSPECTIVĂ, cum a subliniat și Ruxandra Demetrescu în discursul ei, a fost dat pentru a arăta demersul creativ al artistului, cuprinzând lucrările de diplomă (de atestat) ale artistului (trei ilustrații ale poeziei Trântorul scrisă e Emil Bota), dar și ultimele sale lucrări datate în 2011. „Originea latină a cuvântului retrospectivă reunește doi termeni importanți: retro care înseamnă înapoi și spectro sau spectrum care înseamnă a privi, a contempla, cuvânt din care derivă termenii de spectacol și spectator.” – explicase Ruxandra Demetrescu în discursul său, explicând conceptul care a stat la baza conceperii acestei expoziții. Ceea ce mai menționase dânsa, aspect pe care l-am găsit fascinant în ceea ce privește expoziția, a fost că expoziția a fost creată astfel încât să poată fi parcursă într-un demers cronologic atât ascendent, cât și descendent. Cu alte cuvinte, din oricare punct ai pleca pentru a explora lucrările, parcursul va avea sens, ba chiar mai mult, va conduce la aceleași concluzii referitoare la demersul creativ al artistului: a fost obsedat de la bun început de anumite idei, pe care astăzi le putem organiza sub forma unor serii de lucrări; pasiunea pentru poezie și pentru scriere în general, se regăsește în lucrările sale; a trăit o viață „dublă” și a explorat tehnici de lucru nespecifice pentru gravură/grafică.

El a întrebuințat și culoarea – nimic mai greșit în a crede că a fost un artist doar în alb și negru. A fost înclinat spre reprezentarea – și caricaturizarea mulțimilor. Avem multe scene de grup în reprezentarea lui NISTOR COITA. A fost un artist fin. Și ironic.  Opera lui va dura.

CRISTIAN GĂLĂȚANU, NICOLETA GĂLĂȚANU