Un loc de poveste, Muzeul Golești

Pe șoseau veche București- Pitești, cu 10 km înainte de a ajunge în orașul Pitești, se află un loc de o frumusețe magică, Curtea Goleștilor.

Complexul Muzeal Golești cuprinde două mari secțiuni: ansamblul istoric al familiei Golescu și muzeul etnografic în aer liber. Prima descrie istoria unei familii implicate în viața publică românească și a doua îți arată cum erau organizate gospodăriile și activitățile oamenilor din zonele viticole și pomicole ale Prinicipatelor Române, cu 200 de ani în urmă (sunt expuse peste 30 de gospodării viticole și pomicole). Suprafața muzeului etnografic este de 10 hectare, iar cea a muzeului de istorie medievală este de 4 hectare.

Conacul a fost construit în 1640 de către Vișa din Golești și soțul ei, Stroe Leurdeanu. Expoziția memorială din interiorul conacului reconstituie viața familiei Golescu între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea. Camerele, mobilierul și obiectele expuse oferă un context pentru poveștile despre oamenii care au locuit aici.

Conacul cuprinde următoarele încăperi: hol generos împodobit cu lucrări de pictură realizate de pictorul Nicolae Grant, nepot al Zincăi Golescu, salonul de primire, biroul fraților Golești, camera orientală, camera cuplului Davila, camera de iarnă și camera Zincăi Golescu. Salonul de iarnă găzduiește o expoziție dedicată regalității care cuprinde tronul și biroul regilor României. Se spune că primul loc în care a înoptat Principele Carol I pe tărâm românesc, a fost conacul Goleștilor. De atunci s-a legat o prietenia strânsă între familia Golescu și Familia Regală.

Înălțat într-un stil arhitectural care precede epoca mărețelor palate brâncovenești, conacul are un aspect monumental și elegant, cu ziduri groase de 0,60 cm, planșeul înălțat la circa 2 metri față de sol, fiind așezat în întegime pe o pivniță. Conacul a devenit muzeu în 1938, prin decret regal, la inițiativa Elenei Perticari Davila, fiica a doctorului Carol Davila și nepoata Zincăi Golescu.

De-a lungul secolelor, conacul și dependințele au fost transformate și adăugite. După incediul din 1716, provocat de acțiunile domnitorului Nicolae Mavrocordat, Banul Radu Golescu a întreprins la sfârșitul secolului al XVIII-lea, o amplă reconstrucție și mărire a Curții Goleștilor. Clădirea principală s-a extins cu un șir de camera, culoarul central a fost lungit, pridvorul din colțul vestic a fost închis și transformat în cameră de locuit. În locul cerdacului din fața conacului, ale cărui temelii sunt vizibile în pivniță, a apărut un altul, mai mare, cu fronton neoclasic. Etajul a fost adăugat la jumătatea secolului al XIX-lea, ca sală de bal, la dorința Zincăi Golescu despre care se spune că era o excelentă dansatoare a balurilor vremii. Tot Banul Radu Golescu a adăugat zidul de apărare cu cele patru turnuri.

Trecutul conacului din Golești este strâns legat de cel al boierilor care l-au stăpânit. Descinzând din vechea familie a Craioveștilor, Goleștii și-au luat numele satului, pe care Baldovin Pârcălabul l-a stăpânit către sfârșitul secolului al XV-lea. Cu acest mic boier de țară, începe și suita eroilor din familie, el însuși sacrificandu-se în lupta dusă de Radu de la Afumați împotriva turcilor.

De-a lungul secolelor, când familia era lipsită de urmași pe linie bărbătească, prin căsătorie cu fii marilor boieri, fetele păstrau numele Golescu, transmițându-l copiilor. Câțiva dintre membrii marcanți ai familiei care au contribuit la dezvoltarea țării fie scriind cărți și întemeind școli, fie luptând în revoluții au fost: Spătarul Radu Golescu, Banul Radu Golescu și fii săi (Iordache și Dinicu Golescu) apoi Ștefan, Nicolae, Radu și Alexandru, fii lui Dinicu și ai Zincăi Golescu.

Vizitarea conacului începe cu camera de oaspeți. Aceasta este mobilată în stil baroc. Pe peretele din stânga ușii se afla portretul Banului Radu Golescu, încadrat de fii săi, Iordache și Dinicu Golescu, tabloul de lângă ușă îl reprezintă pe Nicolae Deli-aga, iar cel de lângă sobă, pe Zinca Golescu, soția lui Dinicu, pe numele de fată Zoe Farfara, provenind și ea dintr-o familie de boieri, știa gracă și franceză. Aceasta a vândut o parte din moșii după înfrângerea revoluției de la 1848, pentru a-și susține fii în exil.

În colțul vestic al camerei, se află un pian cu coadă verticală, la care se spune că ar fi cântat compozitorul Franz Liszt, tatăl natural al doctorului Carol Davila.

Urmează camera oriental în care se află obiecte originale specifice orientului: divan așezat direct pe pardoseală, acoperit cu șaluri turcești, lampă din alamă, o eșarfă cusută cu fir de argint pe care sunt reproduse fragmente din coran, tipsii, mobilier încrustat cu sidef, o vitrină cu diverse obiecte orientale (pafta, narghilea, ciubuc, un serviciu de cafea, mătănii).

Apoi o cameră dedicată doamnelor familiei care are pereții decorați cu portrete ale personalităților feminine ale familiei: Zoe Racoviță, căsătorită cu diplomatul Effingham Grant, Ana Davila, soția doctorului Carol Davila, Felicia Racoviță, Elena Perticari Davila, istoricul de artă Maria C. Golescu, discipol al lui Nicolae Iorga și Zinca Golescu.

Camera de iarnă a conacului găzduiește o expoziție dedicată regalității.

Camera cuplului Davila, unde este evocată personalitatea doctorului Davila. Născut în 1828, în Italia, Carol își va face studiile în Franța la Limages și Anvers, în urma cărora va obține diploma de medic. La 13 martie 1853, în urma semnării unui contarct cu reprezentantul domnitorului Brabu Știrbei, el vine în Țara Românească, pentru organizarea serviciului sanitar militar. Numele lui Carol Davila stă la baza întemeierii învățământului superior medical din România, a societății de Cruce Roșie și a Azilului pentru copii orfani „Elena Doamna”. Carol Davila s-a căsătorit cu Ana Racoviță, nepoată a Zincăi Golescu și au avut împreună 4 copii: Alexandru, Pia, Elena și Zoe. Alexandru Davila va deveni unul dintre cei mai importanți dramaturgi români, iar Elena va contribui la înființarea muzeului Golești.

Urmează camera Zincăi Golescu, mobilată în stil Bydermayer, care are pereții decorați cu portrete ale membrilor familiei: Maria Golescu, fostă Bălăceanu, adoua soție a lui Iordache, Banul Radu Golescu alături de fiul său, Iordache, portrete ale soților Zinca și Dinicu. În încăpere se afă o vitrină care adăpostește obiecte personale ale Zincăi Golescu: un evantai cu mâner de os, un coș de argint filigranat, având în el un șirag de mătănii, un fragment de maramă, umbrelă de soare, pungă pentru bani, un serviciu de argint aurit pentru băuturi fine și o ceașcă cu farfurie din porțelan chinezesc. În această cameră exista o trapă prin care se putea coborî într-o tainiță, înăpere în care locuitorii conacului se ascundeau când conacul se afla sub asediu.

Ultima cameră din traseul de vizitare este camera de lucru a fraților Golești. Această încăpere este singura care păstrează caracteristicile construcției inițiale. Pardoseala este formată din cărămizi așezate pe lat, iar tavanul este cu boltă, în lunete. Este mobilată simplu, sobru, cu două birouri și câteva scaune. Pereții sunt decorați cu tablouri dintre care se remarcă pictura în ulei intitulată România Revoluționară a artistului pașoptist Constantin Rosenthal, pictură pentru care model a fost Mary Grant, soră a diplomatului Effingham Grant, devenită ulterior soția revoluționarului C. A. Rosetti.

La intrarea în curtea conacului, în partea dreaptă, poate fi vizitată Școla Slobodă Obștească. În primăvara anului 1826, Dinicu Golescu ia inițiativa înființării unui gimnaziu-internat, așa cum văzuse în apusul Europei, unde se puteau împărtășii de binefacerile culturii toți copiii din împrejurimi, fără deosebire de rasă sau de condiție socială și fără obligația de a plăti vreo taxă. Sunt aduși profesori precum Aaron Florian și Ion Heliade Rădulescu și se predă după metoda lancasteriană.

Aceasta este, pe scurt, descriera Curții Goleștilor și prezentarea acestei familii de boieri patrioți.

Nicoleta Popa