MALTA, PRIN CEEA CE ESTE EA UNICĂ!

MALTA/MELITHA poate să fie, foarte ușor, numele unei fascinații. Pentru tine. Sau să devină. Călătorul împătimit din tine va fi stârnit în toate felurile. Se va simți PROVOCAT – în cel mai bun sens al cuvântului, de istorie și cultură împreună.

Malta este singura  țară/așezare/petec de  pământ pe care mi-e greu să o definesc în vreun fel.

Asta nu fiindcă nu ar fi ea singulară, ci chiar dimpotrivă. Și, iarăși, nu fiindcă nu ar avea personalitate pregnantă. Ci, tocmai, pentru că are prea multă – cel puțin pentru noi.

Nici măcar nu pot spune cu certitudine cât de tare mi-a plăcut. Deși trebuie să o spun din capul locului, tocmai că așa e: mi-a plăcut.

Mi-a plăcut pentru că e închinată Maicii Domnului. Pentru că e ȚARA CU ARTIFICII. Mi s-a părut că seamănă UN PIC cu vecina sa Sicilia, dar este puțin mai MODESTĂ. Și, mai mult, cu Italia. Asta pentru că este aridă, lipsită de verde. Pare că este cam lipsită de vegetație. Poate că e şi ușor prăfuită, dar nu lipsită de emoție. Și de emoții puternici. Și de relief. Deși ar putea să fie asemuită unui peisaj lunar. Aș fi zis că este comparabilă şi cu Grecia – și n-aș fi greșit foarte mult. Indivizii fără minte și fără cultură zic: dar fără a avea autenticitatea acesteia…Oho, dar Malta are și istorie, și cultură. . Și AUTENTCITATE. Numai imbecilii și patibularii nu o văd. În schimb, piatra gălbuie ce îmbracă întreg teritoriul îi conferă CULOARE. Și o împodobește singular.

Lucrurile stau AIDOMA chiar și în privința locuitorilor. Aș fi putut jura că sunt italieni. Sau jumătate maori.  Asta dacă nu ar fi vorbit o limbă ciudată, mirobolantă,  cu accente arăbești, limba care se vorbea la anul O MIE în jurul Ierusalimului – dar şi cu  (unele)cuvinte preluate – prin forța istoriei moderne – din limba engleză.

Pentru că, printre altele, Malta a fost inclusiv colonie a Imperiului Britanic. În mod evident, toate aceste civilizații şi-au pus amprenta asupra locurilor şi a oamenilor, de aici complexitatea acestora.

Dincolo de a fi o lecție de istorie, Malta este însă o destinație de vacanță. Cu un real potențial de a se dezvolta mai departe. Insulele ce constituie arhipelagul maltez (nu toate foarte mari!) surprind cu orașe și așezări minunate, peisaje cu frumusețe aparte, dar şi câteva plaje. Acolo unde ai avea un chef nebun de plajă, dar, deopotrivă, de baie  – în Mediterana – să te relaxezi după orele de iscodire petrecute sub soarele arzător. Despre toate acestea am ales să vă povestesc în continuare.

Malta e/ca nimeni alta 

Insula principală care dă şi numele țării, Malta, este şi poarta de intrare în arhipelag. Am aterizat pe aeroport. Este o căldură tonică/ba chiar toridă (numai uneori), de la cotcodăceala de dimineață și până la înserat. În lumina apusului, clădirile de piatră păreau şi mai pietroase/un fel de stafii ale unor lumi misterioase. Apuse demult. Ne-a atras atenția, încă de la început, lipsa de verde.  Piatra de însoțește mai peste tot. Rămâi, mai degrabă, cu cele câteva spații verzi amenajate în sensurile giratorii, în care intrai din sens invers. Datorită obiceiurilor britanice de a fi gică-contra mereu, traficul rutier se derulează pe partea opusă a drumului,  la fel ca în Marea Britanie. Trebuie spus că insula abundă în obiective cu semnificație istorică. Orinde poți să afli VESTIGII/RELICVE, de la  catedrale la temple preistorice. Spre exemplu, capitala  LaValletta, cu cele peste trei sute de monumente, este considerată una dintre cele mai concentrate zone istorice din lume. Așa că ai de vizitat. Ai chiar o lecție de istorie care se desfășoară sub ochii tăi. Și de cultură, și de arhitectonică, deoarece cultura și istoria curg una într-alta.