ISTORIA USAMV ÎN PERSONALITĂȚI

Contribuții majore la știința ameliorării plantelor:

CONSTANTIN SANDU-ALDEA, O FIGURĂ ENCICLOPEDICĂ

EL A TRĂIT LA SFÂRȘITUL SECOLULUI NOUĂSPREZECE ȘI ÎNCEPUTUL SECOLULUI DOUĂZECI

Constantin Sandu-Aldea face parte din acea categorie de personalități fără de care nu se poate. I-am putea numi, fără nicio teamă că am greși, ÎNTEMEIETORII. Fiindcă noi astăzi stăm pe temeliile puse de ei. Personalități esențiale, în timpuri providențiale. El a trăit la sfârțitul secolului nouăsprezece și începutul secolului douăzeci. Deși a trăit relativ puțin – doar cincizeci și trei de ani –  a reușit să lase în urmă o operă, în mai multe domenii.

Constantin Sandu-Aldea rămâne cu figura unui pionier al științei ameliorării plantelor. Dar și a unui traducător care a tradus din literaturile: norvegiană, franceză, germană etc.

A fost preocupat de teatru și de arta dramatică/ de piesele de teatru ale unor clasici ai literaturii europene și mondiale, precum Henrik Ibsen.

Casa din incinta USAMV București astăzi îi poartă numele și în ea se găsește MUZEUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI AGRICOL.

Pe ansamblul activităților sale, C. Sandu-Aldea poate fi numit, pe bună dreptate, o personalitate de talie renascentistă: cu vocație (într-adevăr) enciclopedică.

Constantin Sandu-Aldea s-a născut la 14 noiembrie 1874,  în Tichilești, județul Brăila de astăzi. A trăit până la data de 21 martie 1927 (București). A fost, ca vocație, un inginer agronom român. Dar a avut  și destinul unui scriitor/ și prozator, de orientare semănătoristă (aparținând curentului literar care, în epocă, s-a definit ca SĂMĂNĂTORISM.
De altfel, a fost membru corespondent ( din 1919) al Academiei Române.^[1]

CARIERĂ

File din biografia sa
Constantin Sandu-Aldea a fost, ca origine, fiu de țăran, a făcut studiile agricole la Paris și la Berlin. A fost profesor de agricultură la Școala centrală de agricultură de laHerăstrău.

ÎN CALITATE DE AGRONOM
Ca agronom, este cunoscut drept fondatorul științei ameliorării plantelor în România (de altfel, și autorul lucrării de știință intitulată Ameliorarea plantelor agricole, apărută în anul 1915).
Unul dintre meritele sale considerate ca foarte importante este acela că a adus și a achiziționat în România diferite soiuri de grâu, pe care le-a cultivat în scop științific/experimental.
Iarăși, în al doilea rând, este că a selecționat cele mai productive soiuri – și a studiat soiurile românești, cum ar fi: „Bălan românesc”, „Uriaș”, „Banat”, „Tisa”, „Azima”.
Fiind o natură deschisă spre experiment, Constantin Sandu-Aldea a recurs la încrucișări cu soiuri străine – și, ulterior, a obținut noi variante precum „Bălan/Squarehead”, „Pietroșani/Nonette”, „Arnău/Ghirca”, „Arnău/Turchstan”, etc.
La începutul secolului douăzeci, între anii 1922 și 1925 a creat și hibrizi noi care îi poartă numele: „Sandu-Aldea 22” și „Sandu-Aldea 224”.

ÎN CALITATE DE SCRIITOR

*Mențiuni importante din activitatea sa literară
În calitate de scriitor, a debutat cu poezii. A scris și note de călătorie, dar s-a afirmat mai ales ca prozator. Personajele nuvelelor (adunate în volumele În urma plugului, 1905; Pe drumul Bărăganului, 1908; Ape mari, 1910;Pe Margineanca, 1912 și Călugarenii, 1920) și romanelor sale (Două neamuri, 1906), sunt culese din lumea Bărăganului și a bălților Dunării, sunt naturi elementare și aprige, mânate de instincte violente. A tradus dintr-o pleiadă felurită de scriitori, cum ar fi (câteva exemple numai): Henrik Ibsen (dramaturg și poet norvegian, director de teatru), Leonid Andreev(dramaturg, nuvelist și fotograf rus, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă),  Pierre Loti((pseudonimul lui Julien Viaud, născut la 14 ianuarie 1850 – decedat la 10 iunie 1923 – a fost un romancier francez și ofițer de navă, de altfel și un împătimit călător în zona Balcanilor și Levant/Orient), Heinrich Sudermann(dramaturg și om de teatru german).
Pentru volumul Călugărenii a primit, în anul 1921, un premiu destul de important, premiul „Neuschotz” , decernat de către Academia Române.^[2]

DE CITIT ȘI ÎN/ALTE REFERINȚE BIO-BIBLIOGRAFICE:

DE CITIT ȘI ÎN/ALTE REFERINȚE BIO-BIBLIOGRAFICE:

Fișă de lectură/selectivă. Mențiuni importante (referințe științifice):

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967