- Pentru învechirea distilatelor și vinurilor
Mă uit la acele chipsuri care se folosesc pentru învechirea vinurilor și distilatelor – și mai că nici mie nu-mi vine să cred. Sunt atât de mici, de pirpirii și fragile, că – pe bună dreptate, atunci când le vezi prima oară, te simți contrariat. Chiar să aibă aceste mici fragmente de lemn efect? Efectul scontat? Apoi, când le miroși (adică la o analiză olfactivă, cum se spune, cu un titlu oarecum pompos-științific), parcă ți se pare că folosirea lor cu încredere este justificată. Dar chiar să aibă eficiența și randamentul care li se prognozează.
Cred că lumea se îndoiește, firește – pe nedrept! – de eficacitatea/rentabilitatea lor din cauza în primul rând a aspectului modest: cum, din pricina acestor punguțe, în care chipsurile arată (pentru nespecialiști, mai ales) că o grămăjoară de rumeguș (ei, nici chiar așaJ!), să se poată, de-a dreptul, înobila vinul/sau/și alte licori, atât de ușor, cât ai zice pește?
- CUM ARATĂ? – NU POATE FI UN CRITERIU ÎN JUDECATA LOR
Firește că primul contact cu ASPECTUL LOR FIZIC este/poate părea ușor descalificant.
Să trecem însă la lucrările comandate de UNICOM WOOD spre a dovedi (și în primul rând a vedea) ce se întâmplă cu distilatele învechite prin întrebuințarea chipsurilor.
Din lucrarea Utilizarea fragmentelor de lemn de stejar la învechirea rapida a distilatelor, realizată de V.V.Cotea, S. Cosofret, O. Firu, B. Nechita, continuăm să spicuim:
Conţinutul în compuşi fenolici al distilatelor învechite forţat în prezenţa chips-urilor (figura 3) prezintă valori cuprinse între 0,28 grame/litru și 0,30 grame pe litru.
Comparativ cu aceste valori, martorul neînvechit a avut un conţinut în compuşi fenolici de 0,003 grame/litru, iar variantele învechite natural în butoi de stejar, au prezentat valori cuprinse intre 0,01 grame/litru şi 0,19 grame/litru, în funcţie de vechimea distilatului – deci mult mai mici.
De unde rezultă un clar avantaj pentru probele învechite prin contribuția chipsurilor.
Echipa Rabbit
Recent Comments