O insulă din Grecia, mai precis din peninsula Halkidiki, dar aflată la intrarea în Sfântul Munte Athos, este cea mai nouă – și îndrăznesc să spun – cea mai surprizătoare intrare din outcoming.
Ruși, sârbi, bulgari și români (re)constituie topul turiștilor care ajung la Ammouliani, dar – atenție – nu lipsesc și germanii, britanicii, francezii și alte nații.
Cu peste 1.000 de insule, Grecia își face concurență ea însăși, ei înseși. Sieși. O concurență acerbă. Se reinventeazăJ.
Închipuiți-vă că Ammouliani este una dintre cele o mie de destinații insulare grecești, ce-ar mai avea ea în plus să ne spună? Nu foarte multe, la prima vedere…și totuși? De ce Ammouliani? Nicăieri autenticitatea simplă nu este mai la ea acasă, împletită cu tradiția rustică, decât în Ammouliani.
Am asistat , pe insulă – și la întâmpinarea unei icoane, adusă tot din Athos, bineînțeles, cu o copleșitoare asistență: mai mult de jumătate din populația insulei ieșise să întâmpine arhetipul Fecioarei Maria.
Am putea să vă recităm, desigur, cifre, date, dar asta nu v-ar convinge să vedeți acel loc, modest ca o iesle a lui Hristos, din preajma Athosului. Modest, dar adevărat sută la sută. Adierea sacră a centrului spiritual se simte în toate.
În Ammouliani, nebunia turismului încă n-a ajuns/ și n-a reușit să modifice nimic. Acolo toți cei cinci-șase sute de locuitori îți sunt megieși. Costas, Nikitas, Spiru, Nikos, Kaithi, Eleni și ceilalți, cărora le dai binețe în SATUL UNIVERSAL. SATUL GLOBAL este locul unde te-ai născut și tu. În care stai de vorbă despre vreme, despre cele trei tipuri de măsline KALAMATA, despre pești, caracatițe, calamari și vinuri. La oricare tavernă, ROOST, GRIPOS sau la TO PAREAKI TOU PINEZA, poți să stai cu o rețina în față, sau cu țipuro, sau cu un uzo – și să aștepți salata sau suvlakiurile/suslakiurile de rigoare. Cel mai variat meniu sunt peștii, căci, la origine, probabil că toți suntem pescari, iar grecii mai dintâi.
Plajele sunt, mai cu seamă, o încântare fără seamăn: nu-s deloc aglomerate. Pe ele, ca în LAGUNA ALBASTRĂ, poposesc fete minunate, cu caiace TRIBAL, în tribul lor fiind amestecați și băieți voinici. Vor petrece noaptea aici, în plină natură, la LAGUNA ALBASTRĂ, în pustietate, fiindcă așa au ales ei, echipa de caiaciști bulgari.
Dar și confortul este la el acasă în Ammouliani: la hotelurile AMMOULIANI și SUNRISE, unde am stat, cearceaful se schimbă o dată pe zi, iar confortul depășește trei stele înscrise la intrare. Ai până și TVR INTERNAȚIONAL, ca să afli tot ce se întâmplă în țară. Micul dejun este sobru, dar ofertant, cu ouă ochiuri, făcute scrob, dar și fierte, după voia sufletului, cafeaua grecească/și lăfăită în lapte, precum și o orchestră de produse de panificație, delicioase, tăvălite prin fardul domol al zahărului pudră. Astea nu te fac mai bogat, dar îți fac viața mai rumeioară și mai frumoasă. Eu, unul, personal, m-am scăldat în prăjiturele & pepene(feliat, galben/precum și roșu, aș putea să zic că am făcut o cură). Dar și vinurile grecești, ah, vinurile grecești, cum aș putea să le uit, cele tincturoase, de Creta, precum și cele albe, de nord, din care, parcă, bei ceață subțire ori, ehei, Muscaturile de Samos…cele care însoțesc o musaca, stau de strajă la fructe confesate/confiate ori escortează creveți cu ochi holbați la tine și tacticos rumeniți în unt sau dovlecei bine ciufuliți erotic în ulei zdravăn de măsline…Cu ce gust rămâi în gură, post-ammoulianic? Cu orez, lasciv întins, ca un crivat, sub textura molatic-galeșă a scoicilor, hmmm, yummy-yummy! Cu vârtejul de vin verziu, ușor crocant, care aduce a sauvignon blanc &, totdată, chardonnay, fără să fie nici una-nici alta, ci o magie de soi curat grecească. Aproape fiind (de-a pururi!) de Athos, nu strică să vezi ORAȘUL CERULUI/OURANOPOLIS și monasteriile, pline de misteriile timpului, de peste o mie și ceva de ani de când călugării, inclusiv români, se nevoiesc aici. Toate astea prinse în păstura clipei: montate în ochiul hexaedric al fagurelui, alcătuiesc un gust unicat. Cel de Ammouliani. Unic pe pământ. ET ÎN AMMOULIANI EGO!
Recent Comments