Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și instituțiile zootehnice din rețeaua de cercetare-dezvoltare-inovare, păstrătoare ale patrimoniului genetic animal din România

România deține unul dintre cele mai bogate și diverse fonduri genetice animale din Europa, un tezaur biologic modelat de diversitatea reliefului și de practicile pastorale milenare.

Conservarea acestui patrimoniu este esențială pentru securitatea alimentară, adaptarea la schimbările climatice și menținerea identității culturale.

În reproducția animalelor, succesul de piață determină soarta, prosperitatea și expansiunea raselor. Din acest motiv, rasele mai puțin performante se restrâng sau dispar.

Eroziunea resurselor genetice zootehnice la nivel mondial și european a început la jumătatea secolului trecut, când fermierii au părăsit zonele rurale, unde exploatau o diversitate de rase, în favoarea unui număr mic de rase performante, specializate pe diferite tipuri de producție și foarte eficiente economic. Evident că piața liberă a făcut ca asemenea rase performante și specializate, să fie exportate în țările în curs de dezvoltare și într-un timp scurt să înlocuiască multe dintre rasele locale, bine adaptate condițiilor de mediu și metodelor de creștere, diferite de cele ale raselor autohtone.

România a importat, pentru toate speciile, rase ameliorate, performante și eficiente economic, pe care le-a introdus în programele naționale de ameliorare atât pentru îmbunătățirea performanțelor de producție cât și pentru a le adapta la condițiile geo-climatice din țara noastră. O parte din aceste rase se regăsesc și astăzi în fermele noastre, o parte din ele au fost folosite la obținerea unor rase noi, mai adaptate la condițiile noastre, iar altele, împreună cu rase autohtone, sunt în pericol de dispariție.

Se pune întrebarea dacă dispariția raselor vechi (locale) mai puțin productive este o pierdere pentru societate și respectiv pentru umanitate?

Animalele de fermă reprezintă ființe vii și sunt produse ale activității umane. De aceea există suficiente motive să considerăm importantă conservarea lor.

Din punct de vedere cultural reprezintă trecutul nostru istoric, reprezintă o valoare estetică, folosesc drept modele de artă frumoasă, statuete, picturi, fotografii, contribuie prin aspectul lor la îmbunătățirea peisajului sau sunt potrivite pentru a fi exploatate în cadrul turismului.

Din punct de vedere economic nu se pot prezice cu secole înainte schimbările gustului și preferințelor consumatorului, față de produsele animalelor. Este posibil ca unele grupuri de consumatori să înceapă să prefere anumite produse care să nu poată fi oferite decât de o rasă locală, poate deja uitată. De aceea, conservarea și păstrarea patrimoniului genetic reprezintă rezerve de gene. Un exemplu sugestiv este rasa Mangalița care este utilizată pentru prepararea unui tip special de jambon spaniol. Rasa s-a dovedit a fi profitabilă pentru acel scop, iar întreținerea ei este competitivă față de alte rase.

Tot din punct de vedere economic, importanța conservării raselor vechi rezidă din faptul că unele caractere ereditare sau gene să fie folosite în reproducție, fie prin încrucișarea tradițională, fie cu ajutorul biotehnologiei ultramoderne. Dacă o rasă pare neprofitabilă ca rasă pură, produșii F1 rezultați din încrucișări cu rase productive pot oferi o soluție pentru producerea animalelor pentru carne. Aceasta se poate întâmpla cu rase foarte productive, dar sensibile la creșterea în condiții sub-optime.

Constituirea rezervei de gene care se poate realiza prin conservarea raselor vechi este de multe ori afectată de povara financiară care este neîndoielnic un sacrificiu aflat dincolo de capacitățile unei întreprinderi economice, de aceea o combinație între participarea directă și medierea societății este necesară.

În 1980, FAO a demarat programul de conservare a raselor încă existente după Cel de-Al Doilea Război Mondial și drept rezultat sunt păstrate aceste rase și până în prezent.

De atunci, numeroase organizații internaționale sunt implicate în această activitate. Unele din cele mai importante sunt: FAO (Organizația Mondială pentru Agricultură și Alimentație), WWF (Fondul Mondial pentru Viață Sălbatică), EAAP (Asociația Europeană de Creșterea Animalelor), RBI (Asociația Internațională pentru Rase Rare), SAVE (Protejarea Varietăților Agricole în Europa), DAGENE (Alianța Țărilor Dunărene pentru Conservarea Genelor la Speciile de Animale).

În România, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS), prin unitățile de cercetare – dezvoltare – inovare din domeniul zootehnic, face eforturi financiare deosebite pentru conservarea și constituirea unei bănci de gene in-situ, adică întreținerea raselor în fermele din cadrul stațiunilor de cercetare.

Inventarierea, conservarea și protejarea patrimoniului genetic animal din țara noastră reprezintă un obiectiv major pentru siguranța și securitatea alimentară. În anul 2022, Academia de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu – Șișești”, prin intermediul Secției de Zootehnie, a realizat lucrarea ”Resurse genetice din zootehnia României”, volum care face o inventariere a resurselor genetice zootehnice la nivel național cu scopul păstrării diversității genetice și valorificării acesteia în programele de ameliorare.

Unitățile de cercetare – dezvoltare cu profil bovin din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu – Șișești” dețin fondul genetic pentru rase de taurine precum: Sură de stepă (Stațiunea de Cercetare–Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu–Iași), Brună de Maramureș (Stațiunile de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor de la Arad și Tg. Mureș, Stațiunile de Cercetare Agricolă de la Livada și Secuieni – Neamț), Bălțată cu Negru Românească (Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești,  Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu – Iași și Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Șimnic), Bălțată Românească (Stațiunile de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor de la Arad, Dancu și Tg. Mureș), Pinzgau de Transilvania (Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Tg. Mureș) și unica rasă de bubaline – Rasa Bivolul Românesc (Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bubalinelor Șercaia).

Ovinele și caprinele sunt prezente în cadrul unităților de cercetare – dezvoltare din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu – Șișești” prin rase de ovine precum: Țurcană (Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas – Constanța, Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Montanologie Cristian – Sibiu și Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Caransebeș), Țigaie (Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas – Constanța, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni – Bacău și Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Turda), Rațca (Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Caransebeș), Karakul de Botoșani (Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți – Botoșani), Merinos de Palas (Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas – Constanța) și rase de caprine: Alba de Banat (Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Caransebeș) și Carpatină (Stațiunile de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Caransebeș și Secuieni – Bacău).

Pe lângă aceste rase, în unitățile de cercetare cu profil zootehnic se regăsesc și alte creații mai noi, omologate în ultimii ani, precum Rasa prolifică Palas, Rasa de lapte Palas și Rasa de carne Palas, formate în cadrul Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas – Constanța, precum și Rasa Rovasi creată Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni – Bacău.

În ceea ce privesc suinele, din multitudinea de rase existente pe teritoriul țării noastre, astăzi se mai regăsesc doar două, Mangalița și Bazna, ambele păstrate în cadrul Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Turda.

Pe lângă aceste specii, în cadrul unităților de cercetare din rețeaua ASAS se află în conservare sau în exploatare o serie de alte rase de animale, albine și viermi de mătase.

Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură este cel care deține, gestionează și păstrează patrimoniul național al rasei de albine Apis mellifera carpatica. Iar Stațiunea de Cercetări Sericicole Băneasa deține un patrimoniu format din 21 rase / linii indigene și 63 de rase importate de viermi de mătase, precum și numeroase soiuri de dud.

Apele dulci de pe teritoriul țării noastre, cât și Marea Neagră, conțin un bogat patrimoniu piscicol.

Unitățile de cercetare din domeniul acvaculturii și pisciculturii, care aparțin de Secția de Industrie Alimentară a ASAS, respectiv Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați (ICDEAPA) Galați și Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet (SCDP Nucet)–Dâmbovița, au realizat rase noi de pești destinate consumului, având și atribuții în păstrarea și gestionarea resurselor genetice autohtone de pește, în realizarea de tehnologii de reproducere natural dirijată și dezvoltare postembrionară, recomandate pentru acvacultura intensivă și semi-intensivă.

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet are în genotecă Crapul, reprezentat prin rasele Frăsinet, Ineu, Ropșa, Sturionul Polyodon spathula, Cyprinidae precum: Cosașul, Sângerul și Novacul, precum și Somnul, Șalăul și Știuca. Pe lângă speciile de interes comercial, Stațiunea de la Nucet – Dâmbovița deține și nuclee valoroase de pești ornamentali: Carasul ornamental și Crapul ornamental japonez – Rasa Koi.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați (ICDEAPA Galați) a obținut liniile de cultură din speciile Crap (Cyprinus carpio), și sturion, precum: Morun (Huso huso), Nisetru (Acipenser gueldenstaedti), Păstrugă (Acipenser stellatus), și Cegă (Acipenser ruthenus).

Protejarea patrimoniului genetic animal din țara noastră este mai mult decât o necesitate zootehnică, este un angajament față de natură și tradiție. Fiecare rasă autohtonă salvată este o lecție de istorie naturală și un pas înainte către o agricultură armonioasă și echilibrată.

Unitățile de cercetare-dezvoltare din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu – Șișești” lucrează permanent la păstrarea și utilizarea în mod judicios a speciilor și raselor de animale autohtone, misiune care se realizează complementar: in situ (în ecosistemele naturale și ferme) și ex situ (bănci de gene și centre biotehnologice). Aceste activități previn astfel pierderea biodiversității și susțin crearea de noi linii adaptate la schimbările climatice din țara noastră.

Ca și concluzie, România ca stat membru UE, pe lângă obligația de a respecta legislația la nivel european, are și obligația națională de a menține diversitatea genetică animală și a biodiversității în general. Pentru a ușura monitorizarea patrimoniului genetic animal, se propune crearea și menținerea unui Registru genetic național pentru rasele de animale din țara noastră.